Regimul de mancare cand copilul este constipat

Zilele acestea ne-am confruntat si noi cu un episod de constipatie. Nu a fost sever, dar totusi nu a facut doua zile si jumatate ceea ce la un copil de un an si jumatate care face, de regula, de doua ori pe zi, mi se pare cam mult.

Am tot cautat pe net sfaturi, am sunat si doctorita, am tinut cont de preferintele lui alimentare si, pana la urma, am incropit un meniu anti-constipatie. Si a functionat, fara sa mai apelam la medicamente. Nici macar supozitoare cu glicerina nu am folosit.

Iata asadar ce i-am dat eu:

  • Dimineata: ou fiert cu branza dietetica. Nu stiu daca oul e indicat sau nu, eu i-am dat pentru ca nu am vrut sa ma abat prea mult de la regimul alimentar obisnuit;
  • Gustare: para sau pruna. Simple, combinate sau cu iaurt;
  • Pranz: supa de legume cu putina carne de pui (piept de pui, in cantitate mai mica decat in mod obisnuit). In supa am pus asa: pastarnac, patrunjel radacina, dovlecel, mazare, telina;
  • Gustare: dovlecel fiert cu branza dietetica
  • Cina: spanac cu iaurt
  • Suc de morcov crud cu mar, de doua ori pe zi.

In afara de asta, mai bea cca 250 ml de formula. Nan 1+ de care ii dau de obicei, nu a fost nevoie sa apelam la formula fara lactoza.

La noi a functionat foarte bine acest meniu. Il mai tin vreo doua zile ca sa se regleze bine de tot organismul, pe urma diversificam.

Anunțuri

Primele analize de sange ale lui David

De cand cu serviciul, nici nu am apucat sa povestesc despre primele analize de sange ale lui David.

A fost groaznic. Cea mai urata experienta de cand am copil. Si ma cutremur la gandul ca trebuie sa i le refac :(.

Dar sa o iau cu inceputul. Pentru ca el a trecut de ceva timp de un an si pentru ca eu am mostenit, pe linie materna, un sange destul de prost, cum zice mama (cazuri de leucemie, hemofilie plus ca mai toti avem anemie), am zis sa merg cu David sa ii fac primele analize de sange. Sa vedem cum stam.

Asa ca, acum vreo 2 saptamani, intr-o zi de sambata, ne suim in masina cu directia Medlife. Noi suntem o familie fericita cu 3 abonamente platite de angajator, asa ca profitam din plin de ele.

La Medlife era plin de copii veniti cu diverse probleme. Fericire mare pe capul lui David ca avea cu cine sa se joace, ingrijorare maxima pe capul meu pentru ca imi era teama sa nu ia una-alta de la copii.

Vine randul nostru. Intram in cabinet, instant incepe sa urle.

Mai intai, exudatul faringian si nazal. Cosmin (sotul) tine copilul strans, cu o mana ii imobilizeaza capul. Eu tin picioarele. Copilul urla si se zbate. Doctorul baga betele alea mari in gura si in nas.

Cu chiu cu vai linistesc baiatul si incepe iar chinul. Ma asez cu el pe scaun, il tin strans, strans, Cosmin ii tine mana, ca sa nu se miste. Copilul se zbate, urla, isi pierde respiratia aproape, pana cand doctorita ii ia 3 (da, TREI) eprubete de sange.

A fost un chin. Am stat, la propriu, o ora acolo, pe urma, ca sa il linistesc. Iar pentru ca rezultatele au aratat streptococ auriu in nas si glicemia ridicata (o avea legatura cu faptul ca manca 3 banane pe zi?), suntem la tratament si o sa trebuiasca sa ii refacem analizele.

Doctorii mi-au zis ca nu se poate lua sange din deget. Stie cineva vreo metoda prin care sa nu mai trec prin ce am trecut cu el acum doua saptamani?

Dupa 3 saptamani …

Hmm, cred ca se vede ca m-am intors la munca. Pe aici nu am mai dat. Dar mi-am propus sa fiu autodidacta si sa incerc sa aloc macar o ora pe zi, altfel nu o sa am ce jurnal sa ii arat lui David cand va fi mare.

Pentru mamicile care inca au fericirea de a sta acasa cu bebe, sunt mai in masura sa spun, acum, cum a fost influentat David de intoarcerea mea la serviciu:

  • Si-a dat peste cap programul. Destul de rau. Inainte reusisem sa il duc la un somn de 3-4 ore pe zi, acum doarme fie o data, fie de doua ori, dupa cum are chef;
  • Inainte, ora lui de nani era 21.00. Pentru ca am vrut sa ii scot masa de noapte, l-am dus catre ora 22.30 iar acum adoarme seara fix cand are el chef. Ieri de exemplu, a dormit de la 11.30 la 13.30, pe urma de la 17.00 la 21.30 si pe urma de la 23.30 pana acum. (inca doarme si e 8.50);
  • In timpul saptamanii se trezeste mai devreme, ca sa ne prinda pe noi acasa;
  • S-a rasfatat. Ziua este cuminte, cu bunica, dar seara, cand ajungem noi, devine marait, rasfatat, nu vrea decat in brate, se enerveaza imediat daca ceva nu ii convine. Cu noi nu mananca decat daca ii punem desene sau Gummi bear;
  • Este non stop, cand sunt acasa, calare pe mine. Daca plec de langa el, trebuie sa ii distraga cineva atentia cu altceva. Plange si daca merg la toaleta;
  • Timpul de joaca s-a scurtat considerabil. Nu se intampla treaba cu stat pana la ora 18.00 fix si pe urma plecat spre casa. Trebuie sa recunosc insa ca nu stau mereu pentru ca am urgente. Cateodata e de stat peste program, dar de multe ori astept sa primesc unda verde de la sot. Locuind in Popesti si avand o singura masina, cam suntem legati unul de celalalt;
  • O mare schimbare este ca nu imi mai spune „mama”. Imi spune „tata”. Explicatia noastra este ca pana acum doar tata venea seara. Noi mereu il asteptam la geam si ne bucuram grozav cand intra in curte, stragand „tata tata”. Acum sta cu mamaie la geam cand intram noi si tot „tata” striga;
  • A mai crescut. In fiecare seara mi se pare ca este mai mare. Spune mai multe cuvinte, ii place sa se uite pe carti, a invatat sa deschida usi, ii place sa se dichiseasca si fuge la oglinda ca sa se admire. Toate astea in timp ce eu sunt la serviciu.

Acum ne pregatim intensiv pentru urmatoarea mare schimbare. Peste o luna si un pic mergem la gradinita. Sa vedem cum o s-o primeasca pe asta 🙂

 

Gradinita Gifted International

Asta a fost un post tare greu de scris pentru ca efectiv nu am ramas cu informatii coerente in urma vizitarii acestei gradinite.

O lectura a site-ului gradinitei Gifted International o sa va lase si impresionati si nedumeriti. Adica, nu prea o sa va prindeti ce si cum (nu gasesti informatii despre grupe, programa clara, optionale, program, tarife), dar trebuie sa fie ceva misto pentru ca dai pe acolo de tot felul de termeni care suna bine: educatie diferentiata, capacitate de a lucra cu notiuni abstracte si de a face conexiuni, invatare prin experiment, managementul situatiilor critice.

Din ce scrie acolo, pare a fi o gradinita sau un fel de centru pentru educarea copiilor supradotati.

Acum, cum se intampla cu orice mama, David mi se pare ca este un copil frumos, destept si precoce, dar, ca sa o spun pe-a dreapta, nu a dat semne ca ar fi vreun geniu de pe acum. Dar cand auzi de un centru pentru copii supradotati, tot te intereseaza, ar fi minunat ca odrasla ta sa stea numai cu oameni supradotati si sa faca doar chestii destepte.

Asa ca, atunci cand am fost sa vizitez Ursuletul de Plus si am dat cu ochii de gradinita Gifted si am sunat la poarta. De afara, casa parea foarte ok. Ma intampina un domn care nu mi-a inspirat deloc incredere si care ma invita inauntru sa stam de vorba. Intru si primul lucru pe care mi se opresc ochii este o movila de parchet masiv, ridicat, umflat, stricat. Peretii galbeni erau destul de murdari. Lucru normal la un loc plin de copii, dar tocmai se lauda ca e proaspat renovat.

Si acum urmeaza o conversatie pe care chiar vreau sa incerc sa o redau:

– Gradinita este autorizata sau acreditata?, vine prima mea intrebare

– Aaaaa, pai stati ca noi nu functionam asa!

– Dar cum functionati Dvs?

– Pai, sa vedeti, aici se intampla ceva special! Este un altfel de sistem la noi.

– Ce fel de sistem?

– Noi facem educatie complexa, deosebita!

– Adica?

– Adica, nu stiu cum sa va explic asa pe scurt. Aveti timp?

– Toata ziua daca e nevoie.

– Deci, noi avem un altfel de sistem (chiar a repetat ideea asta de vreo 20 de ori). Sa luam un exemplu concret.

– Va rog

– De exemplu, muzica. Va pricepeti.

– Am ambii parinti profesori de muzica, eu am studiat pianul cand eram mai mica deci, da, cat de cat am idee.

– Perfect. Uitati, in fiecare zi asculta Mozart.

– ????? !!!!! ????? (asta eram eu cu ochii cat cepele si fara sa stiu ce sa zic)

– Aaaa … nu inteleg. Ce este special la a asculta Mozart? Adica stiu ca e bine sa ii pui muzica clasica (scuzati cacofonia, dar e una dintre cele acceptate), dar este ceva ce fiecare parinte face acasa, nu vad ce e special.

– Pai da, dar e vorba de cum asculta si cat de des. In fiecare zi, 10 minute asculta Mozart.

Asta a fost prima parte a conversatiei. Nu a reusit sa imi explice de ce este asa speciala gradinita, dar mi-a mai repetat de vreo 20 de ori cat de speciala este. Pe urma intreb:

– Cat de mari sunt grupele si cum sunt repartizati ca varsta?

– Pai vedeti? Exact asta va explicam, ati fost manipulata sa ganditi pe anumite canoane. Aici nu exista varste. Aici copiii cu capacitati asemanatoare invata impreuna indiferent de varsta.

Si acum sa explic acest concept, asa cum l-am vazut in turul gradinitei. Tur facut cu incaltarile din dotare, cu care am intrat peste tot pe unde am vrut. La parter era receptia si locul unde ascultau muzica sau faceau desene, ca era si o tabla pe acolo (adica exact la intrare). La subsol bucataria si sala de mese (nu am vazut nimic deranjant acolo).

La etaj am ochit vreo 3 camere. Una foarte foarte mica care era dormitorul. Erau vreo 14 paturi de plastic, foarte mici si inguste si foarte aproape de podea, lipite unul de celalalt si cu un foarte mic culoar de trecere ca sa ajungi in capatul dormitorului. Efectiv nu putea trece pe acolo mai mult de un copil o data. Arata ca o camara de copii.

Celelalte sali nu mi-au ramas in cap, oricum eram hotarata ca nu e locul pentru geniul meu. Dar stiu ca erau vreo cativa copii, nu prea multi, care alergau dintr-o parte intr-alta fara sa faca ceva anume. Nu am vazut grupe, ci doar copii amestecati.

Si intr-o camera, un copil, mic, cred ca in jur de 2 ani, singur, dand tarcoale unei mese cu colturi, incercand sa ajunga la niste hartii pe care era pus un pahar cu ceva in el. Nimeni in jur care sa aiba grija de el.

Nu am reusit sa identific cele 9 sali de curs cu care se lauda ei in pliantul pe care mi l-au dat. Sau nu mi s-a facut turul asa cum trebuie. Nici spatiul de joaca nu este amenajat, asa cu iarasi se lauda in pliant. Urmeaza sa il amenajeze.

Per ansamblu, am plecat de acolo complet nelamurita. Nu mi-a spus acest domn nimic. Nu stiu ce ii invata, ce cursuri au, ce activitati au, nu am vazut un cabinet medical nu am vazut decat haos si o casa poate renovata, dar cu siguranta neingrijita, cu podele murdare oameni care cred ca sunt mai preocupati sa ia bani decat sa si munceasca pentru ei.

Pret, in caz ca mai intereseaza pe cineva: 870 lei pentru program 8.00 – 18.00.

Si a fost prima saptamana

Gata prima saptamana de munca, dupa aproape un an si jumatate de vacanta. Prima zi a fost surprinzator de usoara. Poate si pentru ca a fost o zi plina. Aceeasi firma, dar nou sef, noi colegi, nou sediu … a fost o zi plina in care nu am avut timp sa ma gandesc prea mult la David.

A doua zi am avut un mic moment de depresie cand am realizat ca iar a aparut stresul de la job. Nu in sens rau. Doar ca acasa eram foarte senina, linistita, impacata. Nu ma stresa nimic, aveam in program doar joaca cu David. La job nu mai e chiar asa. Ai responsabilitati, trebuie sa reintri in ritm, sa ii prinzi pe ceilalti din mers, sa intelegi tot ce se intampla din cateva cuvinte si sa ai idei bune despre lucruri pe care abia acum le afli. Si stand eu sa cantaresc cele doua stari, mi-am zis ca e timpul sa fac o mica depresie, am varsat delicat 2-3 lacrimi dupa care am intrat intr-o discutie prelungita cu propria persoana. (fac asta atunci cand ma simt pierduta)

Ca de obicei, mica discutie cu propria persoana a avut rezultatele scontate. Mi-am lamurit noua viata, obiectivele, prioritatile, am stabilit ce si cum este mai bine astfel incat sa fiu iar senina si fericita si de miercuri a inceput sa imi fie bine.

Sfarsitul saptamnii m-a gasit destul de ancorata in treburile de la serviciu, inca mai am de aflat si de inteles niste lucruri, dar per ansamblu am iar o viata frumoasa, cu job plin de chestii interesante (si noi, care m-au speriat, dar acum ma ambitioneaza) iar serile sunt magice atunci cand intru pe strada si vad la fereastra moaca extaziata a lui David (care, de cand plec, parca a mai crescut si parca ma iubeste si mai tare).

Gata, acum trebuie sa plec la cumparaturi. Revin mai tarziu cu o noua gradinita si cu o raita sa vad ce ati mai facut voi :).

%d blogeri au apreciat asta: