Prea destept pentru binele lui

Cred ca cel mai mare dusman al lui David de cand a inceput sa patruleze este scara. Il atrage ca un magnet, ne plimba pe scari de 100 de ori pe zi. Asa ca, mi-am rugat sotul sa produca niste portite: una sus si una jos. Si le-a produs. Singur singurel. In comert cica sunt la 100 lei, dar noi nu am reusit sa gasim decat de la 250 lei in sus. Si mi se pare mult prea mult pentru o portita asa banala. Asa ca s-a descurcat singur (rezultatul in imaginea din stanga; mie mi se pare ca arata foarte bine, o vom da cu bait iar costul total, pentru amandoua, a fost de 40 lei si munca lui – priceless).

Mare fericire pe capul meu pentru ca demult imi doream sa pot sa fac diverse treburi fara teama ca el o va lua pe scari (are obiceiul sa le urce singur).

Feciorului meu … nu i-a convenit, normal. S-a prins care e smenul cu ele atunci cand, la parter, a vrut sa urce. Trage de portita, degeaba. O zguduie, degeaba. Se prinde cu mainile de o bara de la balustrada si da din poponet, degeaba. Urla … degeaba. Intr-un final, vine la mine, ma ia de genunchi, zambeste frumos, ma ia de mana si ma duce la scara.

Urcam, ajungem sus, il pun jos, inchid portita, se prinde care e treaba si cu asta. Asa ca mai urla putin.

Intr-un final, ne intoarcem jos, il las sa urle si ma apuc sa spal vasele. Eram foarte linistita ca pe scari nu are cum sa o ia, chestii ascutite nu are la indemana, colturile periculoase sunt protejate, nu are ce sa pateasca.

Dupa cateva minute, ma uit dupa el si ce credeti ca facea inventivul de fii-miu?

Era catarat pe a doua treapta a scarii, dar pe lateral, in afara balustradei. S-a agatat cu mainile de barele mai subtiri si s-a catarat pe muchia scarii. Si incepuse sa urce scara asa. Incercati voi sa ii explicati ca urcatul pe scara, singur, la 1,3 ani dauneaza grav si sigur sanatatii.

 

Anunțuri

Cum m-a „facut” o pustoaica de 1,8 ani

Bianca este prietena draga a lui David si este vecina noastra. Cei doi se iubesc, se pupa, se iau in brate, alearga unul la celalalt si cer sa se vada daca cumva trece o zi fara sa se viziteze. Bianca se duce la usa si striga „Babi” sau ii duce telefonul Ancai (mama) spunand acelasi cuvant magic. Daca e pe afara, porneste direct spre noi. „Babi” o striga prin casa „Ca” sau „Canca” iar daca vrea la ea se duce la usa si se uita dupa mine.

Bianca are 1,8 ani si este foarte desteapta. Si frumoasa. Are un frate mai mare, Codrin, de la care a invatat foarte multe lucruri. Cel mai important lucru este ca intelege tot ce ii spui, absolut tot. Si vorbeste foarte bine, chiar in propozitii. Raspunde clar la ce ii spui, iti povesteste ce o impresioneaza iar daca o intrebi unde este un lucru poate sa iti spuna.

Din cand in cand, ma duc sa stau cu Bianca atunci cand doarme si Anca trebuie sa plece la scoala sa il ia pe Codrin (fratele). Acum vreo 3 zile a fost o astfel de situatie. De obicei Anca se intoarce pana se trezeste fata, dar acum s-a trezit Bianca:

–  Mami, mami

Eu urc repede, intru in camera si ma urc in pat langa ea. Cand ma vede se inveseleste instant:

–  Babi! Babi!

– Sssst .. Babi face nani!, zic eu.

–  ShShShShSh .. Babi, nani, repeta si ea. Pipi!

– Ce ai spus?

– Pipi!

– Bianca, faci pipi?

– Da!

– Vrei sa iti aduc olita sa faci pipi? ma ofer eu

Da!

Ma duc, caut olita, nu-i. Urc iar la Bianca:

– Bianca, unde tine mami olita?

– Gio (adica jos)

– In baia de jos?

– Da

Ma duc in baia de jos, ia olita de unde nu-i. Urc iar la Bianca care tot spune pipi. Intru in baia de sus, nu e olita dar este un colac din ala pentru copii care se aseaza peste colacul adultilor. Il pun si ma duc la ea.

– Bianca, mergem sa faci pipi?

– Da!

Mergem la baie, ii dau jos pantalonii si pampersul, o asez pe colac, iau jucarii, ma asez pe jos si incepem sa ne jucam. Stam un minut, stam doua, trei .. Bianca nimic.

– Bianca, faci pipi?

– Da

– Pai fa pipi.

Ea imi arata hartia igienica. I-o dau. Ea rupe o bucata considerabila se sterge cu ea acolo unde trebuie si o arunca la cos.

– Pai Bianca, nu ai facut pipi! Hai in camera!

– Nu!

– Pai faci pipi?

– Da!

Dupa vreo 5 minute ajunge si maica-sa si vine la noi in baie sa vada ce facem. Eu ii spun:

– Tu, fie-ta tot cere pipi, pipi asa ca am zis sa o pun pe wc, dar vad ca nu vrea sa faca.

La care Anca bufneste in ras:

– Pai tu, pipi inseamna suzeta ma!

Si da, asa m-a facut pe mine o pustoaica de 1,8 ani

Leapsaaa: 10 lucruri care imi plac

Urmatorul post, dupa cel de dimineata, trebuia sa fie despre lucruri care imi plac. Exact la asta ma gandisem. Pana sa apuc insa sa il scriu, hop si Cristina pe aici pe la mine, cu o leapsa despre fix … 10 lucruri care imi plac.

Asadar, iata lista mea:

1. Imi place cand David se trezeste din somn si striga Mama

2. Imi plac momentele de tandrete cand se catara pe mine, ma pupa pe toata fata si se tine strans de mine

3. Imi place sa organizez petreceri cu copii (uite aici poze de la ultima paranghelie)

4. Imi place sa il aud razand atunci cand se joaca seara cu tati

5. Imi place sa imi vad bunicii jucandu-se cu stranepotul lor

6. Imi place sa joc rummy, table, monopoly, carti etc. Cu prietenii, fata in fata 😀

7. Imi place cam tot ce tine de istorie si antropologie

8. Imi place sa rad.

9.  Imi place sa fac gratar si sa invit prieteni

10. Imi place muntele

Si as mai avea, dar ma opresc aici. As vrea insa sa stiu ce le place lui Radu (stiu deja ca ii place sa pupe :D), Ozzy (caruia ii place sa nu tina cont de sfaturi :D) si lui Zu cu al ei piticot poznas.

Cristina, multumesc pentru leapsa :D!

Cantam la muzicuta

De fapt, ne pregatim pentru Mos Craciun. Mami o sa cante Noi suntem piticii si o sa spuna Catelus cu parul cret iar David o sa cante la muzicuta. Nu degeaba are bunici iubitori de muzica si profesori de pian, ia uitati ce baiat talentat are mama:

Ce zici Cristina, Alexia la clape si David la muzicuta? Facem formatia bebelusilor :D.

Prima nazbatie a pustiului

Desi nu avem decat o luna si jumatate, am avut timp sa facem si prima nazbatie … de fapt am facut-o cand aveam chiar mai putin de o luna.

Intr-o zi, in timp ce mami ne stergea curicul, dupa ce facusem o nefacuta mica, ne-am gandit noi care ar fi tare dragut daca i-am face un cadou lui tati … care strangea pampersi si servetele de jos, de langa masuta de infasat. Si uite asa, ne-am chinuit, ne-am scremut si am scos un proiectil de kaki pe care l-am expediat paralel cu masuta de infasat, direct in capul lui tati.

Si uite asa, l-am botezat pe tati inaintea noastra. De atunci insa ne-am potolit si ne-am rezumat doar la clasicele si deja plictisitoarele arteziene :).

Aventura primei zile acasa

Cred ca fiecare parinte face pregatiri speciale pentru ziua deosebita in care isi aduce odorul acasa de la spital. Nici noi nu am facut exceptie. Dupa doua zile in spital, eram gata si nerabdatori sa il aducem pe David acasa.

Patutul era pregatit, cu asternuturile si aparatorile dupa care am umblat o luna pana sa ne hotaram, jucariile si caruselul la rang de cinste. Nasii erau cu noi, platouri cu mancare, sampanie si tot tacamul pentru o mini-petrecere … doar sarbatoream sosirea puiului.

In momentul in care am ajuns acasa insa, pe la ora 17.00, a inceput nebunia. Copilul a inceput subit sa urle … si urla frate, nu se incurca. Mami, adica eu, mai mult decat emotionata. Abia am reusit sa ii dau jos hainutele de drum, era sa ajung sa i le scot cu foarfeca, in asa hal ma incurcam in ele. In fine, l-am schimbat, l-am hranit, acum ma asteptam ca el sa doarma (da, toti imi spusesera ca la inceput, copilul doar doarme si mananca si … cam atat) iar noi sa ne retragem in living sa sarbatorim. Citește mai mult din acest articol

%d blogeri au apreciat asta: