Prea destept pentru binele lui

Cred ca cel mai mare dusman al lui David de cand a inceput sa patruleze este scara. Il atrage ca un magnet, ne plimba pe scari de 100 de ori pe zi. Asa ca, mi-am rugat sotul sa produca niste portite: una sus si una jos. Si le-a produs. Singur singurel. In comert cica sunt la 100 lei, dar noi nu am reusit sa gasim decat de la 250 lei in sus. Si mi se pare mult prea mult pentru o portita asa banala. Asa ca s-a descurcat singur (rezultatul in imaginea din stanga; mie mi se pare ca arata foarte bine, o vom da cu bait iar costul total, pentru amandoua, a fost de 40 lei si munca lui – priceless).

Mare fericire pe capul meu pentru ca demult imi doream sa pot sa fac diverse treburi fara teama ca el o va lua pe scari (are obiceiul sa le urce singur).

Feciorului meu … nu i-a convenit, normal. S-a prins care e smenul cu ele atunci cand, la parter, a vrut sa urce. Trage de portita, degeaba. O zguduie, degeaba. Se prinde cu mainile de o bara de la balustrada si da din poponet, degeaba. Urla … degeaba. Intr-un final, vine la mine, ma ia de genunchi, zambeste frumos, ma ia de mana si ma duce la scara.

Urcam, ajungem sus, il pun jos, inchid portita, se prinde care e treaba si cu asta. Asa ca mai urla putin.

Intr-un final, ne intoarcem jos, il las sa urle si ma apuc sa spal vasele. Eram foarte linistita ca pe scari nu are cum sa o ia, chestii ascutite nu are la indemana, colturile periculoase sunt protejate, nu are ce sa pateasca.

Dupa cateva minute, ma uit dupa el si ce credeti ca facea inventivul de fii-miu?

Era catarat pe a doua treapta a scarii, dar pe lateral, in afara balustradei. S-a agatat cu mainile de barele mai subtiri si s-a catarat pe muchia scarii. Si incepuse sa urce scara asa. Incercati voi sa ii explicati ca urcatul pe scara, singur, la 1,3 ani dauneaza grav si sigur sanatatii.

 

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: