Scurt update

Am lipsit un timp, prinsa cu serviciu, gradinita, casa si copil. 🙂 Suntem bine, sanatosi, cu motul luat si fericiti la gradinita. Revenim in aceasta seara cu forte proaspete 🙂

Ce produse romanesti folosim noi

Radu s-a gandit sa faca o scurta trecere in revista a produselor autohtone pe care le foloseste si ne-a invitat si pe noi sa facem recenzia produselor romanesti pentru copil de la noi in casa. Ne cerem scuze ca am intarziat atat de mult, iata produsele noastre, nu foarte multe, din pacate. Dar multe coincid chiar cu produsele folosite de Radu.

  • In primul rand, folosim interfonul de la Primii Pasi, despre care am mai scris. Suntem foarte multumiti de el. El urla cu incredere ca stie ca il aud. Eu dorm cu incredere ca stiu ca il aud. Are raza mare de actiune, pot lejer sa stau in curte sau chiar sa ma duc prin vecini daca am nevoie de ceva; aparatul imi spune imediat daca se intampla ceva in preajma copiluli.
  • Si cuburile de plus, tot de la Primii Pasi, cu care David inca se joaca, ne plac. Si, ca adevarati fani ce suntem, folosim si noi perie, pieptan si forfecuta tot de la ei iar leaganul electronic tot marca Primii Pasi a fost. Am povestit despre el, mai pe larg, aici.
  • Mai avem un numar consistent de carticele de povesti si jucarii de plastic sau lemn, no name ca si brand, dar bine facute si sigur romanesti.
  • Ceaiuri Fares folosim si noi. De diverse soiuri. Sunt bune, ne plac.
  • Carutul este tot de la Miniblu. Recunosc insa ca nu stiam ca e produs romanesc. Il trec aici pentru ca l-am vazut la Radu. Al doilea carut, primul a fost un Gracco.
  • La capitolul hainute, incaltari si accesorii, avem destul de multe de la Piticot. Care parca romanesti sunt. Si suntem foarte multumiti.
  • In ceea ce priveste mancarea, folosim oua de tara. Chiar de la noi, din Popesti Leordeni. Avem o tanti draguta la care tinem mult si care ne aprovizioneaza cu oua, lapte si branza. Dar lapte si branza inca nu i-am dat, de tara. Si cat de des putem, carne, legume si fructe de la mamaie de la tara. In rest cumparam din piata, verdeturile sunt romanesti, fructele si legumele .. incercam sa le ochim pe cele romanesti, dar nu bagam mana-n foc.
  • Mai folosim lactate Covalact, pufuleti si biscuiti, tot de productie autohtona

 

Si cam atat, cred. Nu mai dau leapsa nimanui ca deja am intarziat cu executia si probabil lepsele s-au distribuit :).

 

 

Dupa 3 saptamani …

Hmm, cred ca se vede ca m-am intors la munca. Pe aici nu am mai dat. Dar mi-am propus sa fiu autodidacta si sa incerc sa aloc macar o ora pe zi, altfel nu o sa am ce jurnal sa ii arat lui David cand va fi mare.

Pentru mamicile care inca au fericirea de a sta acasa cu bebe, sunt mai in masura sa spun, acum, cum a fost influentat David de intoarcerea mea la serviciu:

  • Si-a dat peste cap programul. Destul de rau. Inainte reusisem sa il duc la un somn de 3-4 ore pe zi, acum doarme fie o data, fie de doua ori, dupa cum are chef;
  • Inainte, ora lui de nani era 21.00. Pentru ca am vrut sa ii scot masa de noapte, l-am dus catre ora 22.30 iar acum adoarme seara fix cand are el chef. Ieri de exemplu, a dormit de la 11.30 la 13.30, pe urma de la 17.00 la 21.30 si pe urma de la 23.30 pana acum. (inca doarme si e 8.50);
  • In timpul saptamanii se trezeste mai devreme, ca sa ne prinda pe noi acasa;
  • S-a rasfatat. Ziua este cuminte, cu bunica, dar seara, cand ajungem noi, devine marait, rasfatat, nu vrea decat in brate, se enerveaza imediat daca ceva nu ii convine. Cu noi nu mananca decat daca ii punem desene sau Gummi bear;
  • Este non stop, cand sunt acasa, calare pe mine. Daca plec de langa el, trebuie sa ii distraga cineva atentia cu altceva. Plange si daca merg la toaleta;
  • Timpul de joaca s-a scurtat considerabil. Nu se intampla treaba cu stat pana la ora 18.00 fix si pe urma plecat spre casa. Trebuie sa recunosc insa ca nu stau mereu pentru ca am urgente. Cateodata e de stat peste program, dar de multe ori astept sa primesc unda verde de la sot. Locuind in Popesti si avand o singura masina, cam suntem legati unul de celalalt;
  • O mare schimbare este ca nu imi mai spune „mama”. Imi spune „tata”. Explicatia noastra este ca pana acum doar tata venea seara. Noi mereu il asteptam la geam si ne bucuram grozav cand intra in curte, stragand „tata tata”. Acum sta cu mamaie la geam cand intram noi si tot „tata” striga;
  • A mai crescut. In fiecare seara mi se pare ca este mai mare. Spune mai multe cuvinte, ii place sa se uite pe carti, a invatat sa deschida usi, ii place sa se dichiseasca si fuge la oglinda ca sa se admire. Toate astea in timp ce eu sunt la serviciu.

Acum ne pregatim intensiv pentru urmatoarea mare schimbare. Peste o luna si un pic mergem la gradinita. Sa vedem cum o s-o primeasca pe asta 🙂

 

Si a fost prima saptamana

Gata prima saptamana de munca, dupa aproape un an si jumatate de vacanta. Prima zi a fost surprinzator de usoara. Poate si pentru ca a fost o zi plina. Aceeasi firma, dar nou sef, noi colegi, nou sediu … a fost o zi plina in care nu am avut timp sa ma gandesc prea mult la David.

A doua zi am avut un mic moment de depresie cand am realizat ca iar a aparut stresul de la job. Nu in sens rau. Doar ca acasa eram foarte senina, linistita, impacata. Nu ma stresa nimic, aveam in program doar joaca cu David. La job nu mai e chiar asa. Ai responsabilitati, trebuie sa reintri in ritm, sa ii prinzi pe ceilalti din mers, sa intelegi tot ce se intampla din cateva cuvinte si sa ai idei bune despre lucruri pe care abia acum le afli. Si stand eu sa cantaresc cele doua stari, mi-am zis ca e timpul sa fac o mica depresie, am varsat delicat 2-3 lacrimi dupa care am intrat intr-o discutie prelungita cu propria persoana. (fac asta atunci cand ma simt pierduta)

Ca de obicei, mica discutie cu propria persoana a avut rezultatele scontate. Mi-am lamurit noua viata, obiectivele, prioritatile, am stabilit ce si cum este mai bine astfel incat sa fiu iar senina si fericita si de miercuri a inceput sa imi fie bine.

Sfarsitul saptamnii m-a gasit destul de ancorata in treburile de la serviciu, inca mai am de aflat si de inteles niste lucruri, dar per ansamblu am iar o viata frumoasa, cu job plin de chestii interesante (si noi, care m-au speriat, dar acum ma ambitioneaza) iar serile sunt magice atunci cand intru pe strada si vad la fereastra moaca extaziata a lui David (care, de cand plec, parca a mai crescut si parca ma iubeste si mai tare).

Gata, acum trebuie sa plec la cumparaturi. Revin mai tarziu cu o noua gradinita si cu o raita sa vad ce ati mai facut voi :).

De maine …

  • Incep sa port iar rochii si haine frumoase;
  • Incep sa ma machiez iar zilnic … si sa ma demachiez, tot zilnic;
  • Incep sa merg cu masina si cu metroul … zilnic;
  • Incep sa citesc mai mult … ca doar voi merge cu metroul;
  • Incep sa lucrez iar cu strategii si bugete de marketing;
  • O sa vad zilnic locul unde l-am cunoscut pe Cosmin si unde a inceput povestea noastra;
  • O sa fac o multime de lucruri care mi-au lipsit;
  • Nu o sa ma mai joc toata ziua cu David;
  • Nu o sa mai ies la plimbare cu David in miezul zilei;
  • Nu ii voi mai face toaleta de dimineata;
  • Nu o sa mai am trei ore de totala relaxare la miezul zilei;
  • Nu o sa ne mai uitam impreuna, dimineata, la desene animate;
  • Nu o sa mai dam de papa la plante impreuna, dimineata;
  • Nu o sa mai iesim la 10 sa dam papa la catei;
  • Nu o sa mai mergem pe la Bianca la 11.00;
  • Nu o sa mai mergem sa luam pranzul cu tati;
  • Nu o sa mai facem o multime de alte lucruri care-mi vor lipsi.

Maaama, cate se schimba incepand de maine!

Lectiile maternitatii

In orice discutie despre ideea de a avea un copil, toata lumea este de acord cu un lucru: acela ca un copil iti schimba viata. Dar nimeni nu realizeaza cat de mult, pana cand nu treci prin asta. Si nimeni nu realizeaza cat de mult inveti, despre tine, despre partener, despre viata in general.

Iata cateva dintre lucrurile pe care le-am invatat eu sau, mai bine spus, pe care m-a ajutat David sa le invat:

  • Ca pot sa dorm doar 3-4 ore pe noapte si pe urma sa zbarnai toata ziua; oricum nu am de ales;
  • Ca pot sa fiu foarte calma atunci cand sunt ingrozitor de stresata si ingrijorata. Daca vezi ca bebe are 40 grade la 3 dimineata, panica nu ajuta la nimic;
  • Cursuri de time management? Cine mai are nevoie? Un copil este suficient pentru a deveni expert in asta, altfel nu ai nicio sansa;
  • Inveti de asemenea sa fii mai ordonat. Pentru ca iarasi, nu ai nicio sansa sa te mai si odihnesti daca nu inveti sa fii ordonat;
  • Am invatat o noua limba straina: bebeluseasca. Inainte, orice copil mai mic de 3 ani ma punea in incurcatura daca incerca sa comunice cu mine. Acum am invatat sa il descifrez pe David dupa tipul de marait :).
  • Am invatat sa am mai multa incredere in mine. Si nu ma refer doar la instinctul matern, care chiar exista. In general, cresterea unui copil este o idee atat de inspaimantatoare inainte sa il ai incat, dupa ce vezi cat de bine te descurci, incepi sa te gandesti cu totul si cu totul altfel la propria persoana. Eu am fost mereu o persoana increzatoare in propriile forte, dar de cand l-am nascut pe David sunt si mai sigura pe mine;
  • Am invatat sa fiu mai bitchy (scuzati amestecul de romana si engleza). Intotdeauna mi-a fost greu sa fiu rautacioasa, sa contrazic pe cineva sau sa refuz. Dar cand ai un copil … intotdeauna faci ce este mai bine pentru el, indiferent ca altor persoane le convine sau nu;
  • Am invatat si sa fiu mai toleranta. In mod ciudat, desi un copil este o responsabilitate, am invatat sa fiu mai relaxata si sa accept mai usor oamenii asa cum sunt ei. David a implinit viata noastra. Ultimul an, in general, ne-a implinit. Il crestem pe David, ne-am mutat in casa noastra, marele nostru vis din ultimii 10 ani, suntem impreuna, ne iubim, avem servicii care ne plac … totul este bine. Asa ca sunt fericita, relaxata, implinita si mult mai dispusa sa accept oamenii exact asa cum sunt ei. Nu stiu daca reusesc sa exprim prea bine ceea ce simt;
  • Am invatat sa ma joc cu lucruri simple si sa exprim notiuni complexe prin gesturi si cuvinte simple. Partea cea mai grea in a creste un copil este educatia lui. Pornind de cand s-a nascut. Mereu m-am intrebat cum il invat ca un scaun e un scaun si ca in patut se doarme si ca bei apa din canuta. Cum il invat notiuni precum frig, foame, dragoste, compasiune. Si totusi, gasesti modalitati sa il inveti totul despre lume, intr-un mod amuzant, simplu si frumos. Si nici macar nu iti dai seama cand si cum se intampla toate aceste lucruri. Dar te trezesti ca de la o zi la alta, puiul tau stie tot mai multe;
  • Am invatat cine sunt Pop si Piz, Oliver, Pitch si Potch, Dodo, Yam Yam, Ah Oh si Tickels, Louie, Ema si toti prietenii lui David de la Baby TV;
  • O lectie neplacuta a fost ca am invatat si ca cei mai buni prieteni nu sunt neaparat atat de buni. O prietena mamica m-a avertizat, dar nu am crezut-o la acel moment. Iar surpriza a fost mare si amara cand am observat cum prieteni buni, buni au inceput sa dispara din peisaj. Si nu inteleg nici acum de ce se intampla asta, dar asta e realitatea;
  • Am invatat sa cant Ceata lui Pitigoi, In padurea cu alune, Noi suntem piticii, Azi Grivei e manios, O lume minunata si o multime de alte cantece pentru pitici;
  • Cel mai important: am invatat si inca invat sa cresc un pui cat de bine pot. Am devenit un om complet si am cunoscut bucurii si satisfactii asa cum nu mi s-a mai intamplat. Ma uit la David si sunt foarte recunoscatoare ca am ajuns sa cunosc sentimentul de a fi mama.

Voi ce ati invatat?

Amintiri din copilarie

Se pare ca a inceput sezonul lepselor. Dar mie imi plac, mai ales cand e vorba despre teme asa frumoase ca cea de azi. Asa ca, iata raspunsurile mele la intrebarile primite via Cristina:

Când eraţi mici:

1. Ce răspundeaţi la întrebarea: ce vrei să te faci când vei fi mare?
Eu voiam sa fiu sotia vantului. Imi placea vantul (imi place si acum) si mi se parea foarte romantic sa fiu sotia lui, sa zbor si sa ajung oriunde doresc.

2. Care erau desenele animate preferate?
Ooooo … nu am putut sa fac niciodata diferenta intre Donald Duck, Tom si Jerry, Chip si Dale, Candy Candy si Sandy Bell. Iar ceva mai tarziu si Sailor Moon, pe care le-am si revazut fix inainte sa nasc :D.

Si daca vreti sa le revedeti, foarte multe sunt aici. Si mai toate serialele care ruleaza acum sau altele mai vechi (inclusiv Ce Vraji a mai facut nevasta mea, Beverly Hills, Mash, Friends). Este site-ul care e in permanenta deschis pe unul dintre claculatoare :P.

3. Care a fost cea mai frumoasă zi de naştere sărbătorită şi de ce?
Cea mai frumoasa zi de nastere nu a fost chiar in copilarie ci la facultate. In primul an de facultate, scapata de sub tutela tatei (care nu are decat un singur copil si a fost mai strict) am petrecut intr-un club cu prietenii din camin. In copilarie, au fost simpatice zilele de nastere, dar toate la fel. 5-6 copii invitati la mine acasa.

4. Ce jocuri preferate aveaţi?
Elasticul si ratele si vanatorii. Si Tarile, Turca, Tara, tara vrem ostasi, Sotron, Tomapant, carti cand m-am mai marit (si acum sunt prima la tarnib, whist sau rent)

5. Ce vă doreaţi să faceţi neapărat şi încă nu aţi reuşit?
Sa fiu arheolog, sa calatoresc foarte mult si sa ma stabilesc in SUA.
In SUA voiam pentru ca ma fermecasera filmele cu femei in functii de conducere in corporatii si case frumoase la periferii, cu gazon si fara gard. Intre timp l-am intalnit pe Cosmin si am ramas aici :).
Sa calatoresc … momentant nu am apucat sa merg decat la Paris (si in tara normal). Dar amandoi am fost de acord ca mai intai construim casa si pe urma calatorim, asa ca urmeaza.
La arheologie am renuntat pentru ca nu am avut incredere in acest domeniu, in tara noastra.

6. Care a fost prima pasiune sportivă şi nu numai?
Inotul, cand eram mai mica. Pe urma am jucat baschet in echipa liceului. Pe urma am trecut la jogging.

7. Care a fost primul cântăreţ/grup muzical preferat?
Abba, Abba si iar Abba. Cu ei am crescut, sunt primii pe care i-am iubit si ii ascult si acum aproape zilnic.

8. Cel mai frumos obiect cerut (eventual primit) lui Moş Crăciun, Nicolae?
Imi aduc aminte ca intr-un an am primit … o curea. Ca cica nu fusesem cuminte. Maaama ce am mai urlat atunci; bineinteles ca era o gluma. Nu imi amintesc, din pacate, de cadouri din vremea aceea. Dar imi aduc aminte ca de Mos Nicolae primeam haine si dulciuri iar de Mos Craciun primeam jucarii. Si mai stiu ca imi era groaza de Mos Craciun.

Remember?


Ca sa o dau si eu mai departe, o invit pe Alina sa isi aduca aminte cum e cand esti copil, ca poate o sa ii prinda bine dupa weekend-ul avut :), l-as ruga si pe Radu ca, dupa introspectia de saptamana trecuta sa isi invite parintii sa faca una (asta daca vrea, bineinteles, sa scrie ceva si despre mami si tati :D) si i-as mai invita si pe Cojocari ca nu au mai scris de doua zile si ni s-a facut dor de ei :).

%d blogeri au apreciat asta: