Melancolie

In curand ma intorc la munca si ma simt cam rupta in doua.

Cred ca nu trece zi in care sa nu ma gandesc cu entuziasm la intoarcerea la serviciu. Dupa ce am anuntat ca voi reveni, stiind ca de acum asta e, ca nu mai e cale de intoarcere, am fost asa de exaltata ca nu am dormit jumate de noapte. Aveam capul plin de idei pe care mi le-am notat constiincioasa in agenda de idei, este o forfoteala continua in capul meu. Desi am urmarit ce s-a intamplat in ultimul an, am facut-o mai de la distanta, am stat „low” pentru ca am dorit din tot sufletul ca acest an sa il dedic familiei si celor doua mari proiecte din viata personala: David si casa. Oricum David nu mi-a dat timp decat de proiectul „David” :D.

Dar serviciul mi-a lipsit. Inainte de sarcina, am avut parte de vreo doi ani foarte efervescenti, dinamici, cu tot felul de proiecte, actiuni si provocari care m-au tinut mereu in priza si m-au ajutat sa evoluez extraordinar de mult si tocmai de aceea abia astept sa se reintoarca acele vremuri.

Doar ca acum nu va mai fi la fel. Pentru ca eu m-am schimbat. Atunci puteam sta oricat la serviciu, de placere. Acum il am pe David. Acum exista „mama” si „PR-ista”. Si cele doua se converseaza mereu. Nu se cearta, sunt prietene. Doar ca mama, fiind mai tanara, este mai agitata, mai panicoasa si mai inflacarata. PR-ista ii spune mereu ca nu va putea sta langa David mereu si ca il lasa pe maini bune. Ii mai spune si ca s-a odihnit destul si ca simte nevoia de actiune. Si exact atunci cand PR-ista linisteste mama, apare ceva, precum articolul de aici, care da peste cap tot echilibrul. Si din nou se agita mama care mai si varsa o lacrima, ca de, de aia e mama.

Nu ma asteptam sa imi fie asa de greu sa plec de langa el. Este la o varsta asa de frumoasa … invata mereu alte lucruri, in fiecare zi vine cu cate o faza care fie ma face sa rad cu hohote, fie ma lasa fara cuvinte. Astazi, in timp ce ne hlizeam, ma trezesc subit cu o suzeta in gura. Cred ca am facut o fata tare comica de vreme ce David radea aratandu-si cei 8 dintisori din fata (mai are doi si inca doi usor iesiti, dar aia nu se vad). Tot subit mi-o ia iar eu .. ce sa fac? Am zis sa fac pe bebelusul si am inceput sa plang dupa suzeta. Mi-a dat suzeta iar, a luat-o iar si tot asa vreao 5 minute dupa care mi-a tras o ventuza a la David si si-a gasit altceva de facut. Ceva mai tarziu mi-a arat ca stie ce reprezinta fiecare desen de pe peretii din camera lui, dupa care a inceput sa danseze.

Ei, si atunci, cum sa nu se intristeze mama din mine, stiind ca in curand doar weekendurile vor mai fi zile pline de David. Da, stiu, tot se va intampla la un moment dat, greu va fi oricand. Si in plus, voi incepe din nou sa fac ce imi place atat de mult sa fac. Voi avea iar provocari si proiecte interesante, voi  lucra iar cu oameni cu care am lucrat atata timp, voi lucra si cu altii noi pe care abia astept sa ii cunosc mai bine iar viata mea va deveni mai complexa, in cel mai bun sens al cuvantului. Va fi intreaga.

Vorbeste PR-ista din mine.

No hai ca am batut destul campii. Se gaseste pe aici vreo mamica sa imi spuna ca sunt „dusa” si ca o sa ma obisnuiesc?

 

 

Interfon Primii Pasi

Interfon Primii PasiInterfonul cred ca este cel mai util obiect pe care il avem noi (exceptand, bineinteles, biberoane, scutece etc.). Este util in primul rand noaptea, pentru ca poti dormi linistita. Ti-l pui aproape de ureche si cand urla bebe te trezeste si din cel mai adanc vis.  Peste zi, cand doarme Piticot, pot linistita sa spal vase uitandu-ma in acelasi timp la un film.

Nu am studiat intens piata interfoanelor pentru copii pentru ca noi am primit modelul din imagine de la niste prieteni. Il recomand insa oricui. Ca pret este destul de scump, dar merita: Citește mai mult din acest articol

Am facut 1 anisor!

David la 1 saptamana

Da, ieri s-a implinit un an de cand l-am nascut, de cand l-am tinut prima data in brate. Era o sarmaluta mica, rosie, cu pielea inca zbarcita. Cand mi l-a adus asistenta de la maternitate nu imi venea sa cred ca e copilul meu, dupa ce ani de zile am amanat momentul unui copil. A fost un an atat de plin, incat nu stiu cand a trecut. Acum ii inteleg pe parintii sau pe bunicii mei care, emotionati la nunta, imi spuneau ca nu stiu cand am crescut.

Spre norocul meu, David este un copil cuminte. Nu am avut probleme cu colici sau cu durerea de dinti. A luat bine in greutate, am trecut cu bine peste primele luni de acomodare, nu plange niciodata fara un motiv clar.

Este adevarat ca inca sunt coplesita de cata responsabilitate inseamna un copil. Fiecare decizie pe care o luam il afecteaza direct. De ceea ce facem noi acum, de modul in care il crestem, de cat de atenti/buni/fermi/dragastosi suntem cu el, depinde tot viitorul lui. Inainte sa il am pe David spuneam mereu ca un copil nu inseamna ca renunt la viata mea, la dorintele mele. In continuare sunt de acord, dar, in mod ciudat, viata mea este copilul acum iar dorintele mele se invart tot in jurul lui. De la cele mai meschine, pana la obiectivele pe termen lung.

Cat despre noptile nedormite, lipsa de socializare, grijile produse de diversificare, raceli sau vaccinuri, oboseala care se aduna … toate le uiti atunci cand il vezi cum zambeste sau cum invata tot felul de lucruri noi.

David la 1 an

Acum, David e un baietel inalt, atletic si vesel. Are 82 cm, 11 kg si 10 dintisori. Am inceput sa mancam bucatele, nu este mofturos absolut deloc, este foarte sociabil si pus pe joaca. Ajunge la acea perioada frumoasa in care invata foarte multe lucruri noi.

Azi de pilda, incerca sa bage aspiratorul in priza si batista bebelusului in aspirator. Asa a vazut el la mine :). Stie sa arate ochii, nasul, urechile si gura. Mai stie sa arate in carticica rata, gasca, calul, catelul, cocosul, vaca, pisica. Ii place sa se joace cu forme si a inceput sa acorde mai multa atentie cuburilor de construit.

Are multe momente de tandrete si alint cand se baga in noi si ne papa. Face pa si face toata ziua vocalize pe limba lui. Iar noi in fiecare zi ii spunem cat de mult il iubim si cat de fericiti suntem ca este al nostru.

Paste cu legume pentru bebelusi

Pentru bebelusi ceva mai mari, de fapt. Pastele cu legume au marele avantaj ca pot fi facute rapid. Daca te trezesti ca vine ora mesei si tu nu ai mancarica facuta, poti face paste cu orice legume ai prin frigider. Eu chiar azi m-am trezit ca nu am mancare pentru Piticot iar el trebuia sa pape si sa se bage la somn. Asa ca am fiert niste legume, pentru supita, dar nu am avut suficient pentru a face o supita cremoasa, consistenta (nu ii place supa lichida). Asa ca am adaugat niste paste si a iesit alta mancare, delicioasa. Am folosit asa: Citește mai mult din acest articol

Jocul obiectelor

Jocul obiectelor, cum ii spun eu, consta in a-i arata acelasi obiect in forme cat mai diferite. Copilul invata astfel ca un obiect poate arata in mai multe feluri sau ca un cuvant poate desemna o clasa intreaga.

Sa ma exemplific. Citește mai mult din acest articol

%d blogeri au apreciat asta: