Uta, uta, cu caruta

Varianta moderna, bineinteles. Ne plac luminitele, sunetele iar leganatul ne-a dat ocazia perfecta sa facem niscaiva vocalize. Bineinteles, suntem doar la stadiul de a, e … trebuie sa incepem de undeva, nu?

Vrem sa zburam cu ratustele

Eu sunt incantata ca a inceput sa vada. Se uita la tot, la fete, la plante, la papitoaiele de pe dulap, la magnetii de pe frigider, la ratustele de la carusel.
El … ar vrea sa zboare cu ele si cand se prinde ca nu poate, se supara.
Enjoy 😀

Remediu impotriva tusei

Desi David este inca mic si, din fericire, nu am avut parte de probleme cu raceala, ma intereseaza sa aflu diverse trucuri care la un moment dat pot fi utile.

O prietena mi-a spus recent de un remediu eficient impotriva tusei care a functionat foarte bine la ea si la inca o prietena.

Astfel, se ia niste ceapa (normala), se taie feliute subtiri – subtiri, se pune intr-un castron cu capac, se acopera cu miere si se lasa la macerat 12 ore. Sucul rezultat se da copilului (din cate am inteles merge si la adulti) cate o lingurita de vreo trei ori pe zi si cica face minuni.

Prima nazbatie a pustiului

Desi nu avem decat o luna si jumatate, am avut timp sa facem si prima nazbatie … de fapt am facut-o cand aveam chiar mai putin de o luna.

Intr-o zi, in timp ce mami ne stergea curicul, dupa ce facusem o nefacuta mica, ne-am gandit noi care ar fi tare dragut daca i-am face un cadou lui tati … care strangea pampersi si servetele de jos, de langa masuta de infasat. Si uite asa, ne-am chinuit, ne-am scremut si am scos un proiectil de kaki pe care l-am expediat paralel cu masuta de infasat, direct in capul lui tati.

Si uite asa, l-am botezat pe tati inaintea noastra. De atunci insa ne-am potolit si ne-am rezumat doar la clasicele si deja plictisitoarele arteziene :).

Aventura primei zile acasa

Cred ca fiecare parinte face pregatiri speciale pentru ziua deosebita in care isi aduce odorul acasa de la spital. Nici noi nu am facut exceptie. Dupa doua zile in spital, eram gata si nerabdatori sa il aducem pe David acasa.

Patutul era pregatit, cu asternuturile si aparatorile dupa care am umblat o luna pana sa ne hotaram, jucariile si caruselul la rang de cinste. Nasii erau cu noi, platouri cu mancare, sampanie si tot tacamul pentru o mini-petrecere … doar sarbatoream sosirea puiului.

In momentul in care am ajuns acasa insa, pe la ora 17.00, a inceput nebunia. Copilul a inceput subit sa urle … si urla frate, nu se incurca. Mami, adica eu, mai mult decat emotionata. Abia am reusit sa ii dau jos hainutele de drum, era sa ajung sa i le scot cu foarfeca, in asa hal ma incurcam in ele. In fine, l-am schimbat, l-am hranit, acum ma asteptam ca el sa doarma (da, toti imi spusesera ca la inceput, copilul doar doarme si mananca si … cam atat) iar noi sa ne retragem in living sa sarbatorim.