Bebe e terorist mic

Post de descarcare nervoasa si calmat nervii in vederea evitarii urlarii la copil.

A dormit o ora. Acum foarte multe ore.

  • I-am facut lapte cu gris. Nu vrea
  • I-am facut piure cu pui. Nu vrea
  • I-am facut peste. Nu vrea
  • I-am facut salata de fructe. Nu vrea
  • I-am pus Baby TV. Nu vrea
  • Hai sa ne jucam! Nu vrea.
  • Pe sanie. N-a vrut
  • Sa doarma. Nu vrea
  • Cantecelel prefeate. Nu le vrea

E rosu la ochi. Se freaca la greu. Isi patura cu el. Nu vrea sa doarma.

Urla, plange, urla. Se da cu capul de podea (la propriu). Ma zgarie.

Cosmin pleaca la 9 de la birou.

Exista somnifere pentru bebei?

Anunțuri

Prea destept pentru binele lui

Cred ca cel mai mare dusman al lui David de cand a inceput sa patruleze este scara. Il atrage ca un magnet, ne plimba pe scari de 100 de ori pe zi. Asa ca, mi-am rugat sotul sa produca niste portite: una sus si una jos. Si le-a produs. Singur singurel. In comert cica sunt la 100 lei, dar noi nu am reusit sa gasim decat de la 250 lei in sus. Si mi se pare mult prea mult pentru o portita asa banala. Asa ca s-a descurcat singur (rezultatul in imaginea din stanga; mie mi se pare ca arata foarte bine, o vom da cu bait iar costul total, pentru amandoua, a fost de 40 lei si munca lui – priceless).

Mare fericire pe capul meu pentru ca demult imi doream sa pot sa fac diverse treburi fara teama ca el o va lua pe scari (are obiceiul sa le urce singur).

Feciorului meu … nu i-a convenit, normal. S-a prins care e smenul cu ele atunci cand, la parter, a vrut sa urce. Trage de portita, degeaba. O zguduie, degeaba. Se prinde cu mainile de o bara de la balustrada si da din poponet, degeaba. Urla … degeaba. Intr-un final, vine la mine, ma ia de genunchi, zambeste frumos, ma ia de mana si ma duce la scara.

Urcam, ajungem sus, il pun jos, inchid portita, se prinde care e treaba si cu asta. Asa ca mai urla putin.

Intr-un final, ne intoarcem jos, il las sa urle si ma apuc sa spal vasele. Eram foarte linistita ca pe scari nu are cum sa o ia, chestii ascutite nu are la indemana, colturile periculoase sunt protejate, nu are ce sa pateasca.

Dupa cateva minute, ma uit dupa el si ce credeti ca facea inventivul de fii-miu?

Era catarat pe a doua treapta a scarii, dar pe lateral, in afara balustradei. S-a agatat cu mainile de barele mai subtiri si s-a catarat pe muchia scarii. Si incepuse sa urce scara asa. Incercati voi sa ii explicati ca urcatul pe scara, singur, la 1,3 ani dauneaza grav si sigur sanatatii.

 

Cum m-a „facut” o pustoaica de 1,8 ani

Bianca este prietena draga a lui David si este vecina noastra. Cei doi se iubesc, se pupa, se iau in brate, alearga unul la celalalt si cer sa se vada daca cumva trece o zi fara sa se viziteze. Bianca se duce la usa si striga „Babi” sau ii duce telefonul Ancai (mama) spunand acelasi cuvant magic. Daca e pe afara, porneste direct spre noi. „Babi” o striga prin casa „Ca” sau „Canca” iar daca vrea la ea se duce la usa si se uita dupa mine.

Bianca are 1,8 ani si este foarte desteapta. Si frumoasa. Are un frate mai mare, Codrin, de la care a invatat foarte multe lucruri. Cel mai important lucru este ca intelege tot ce ii spui, absolut tot. Si vorbeste foarte bine, chiar in propozitii. Raspunde clar la ce ii spui, iti povesteste ce o impresioneaza iar daca o intrebi unde este un lucru poate sa iti spuna.

Din cand in cand, ma duc sa stau cu Bianca atunci cand doarme si Anca trebuie sa plece la scoala sa il ia pe Codrin (fratele). Acum vreo 3 zile a fost o astfel de situatie. De obicei Anca se intoarce pana se trezeste fata, dar acum s-a trezit Bianca:

–  Mami, mami

Eu urc repede, intru in camera si ma urc in pat langa ea. Cand ma vede se inveseleste instant:

–  Babi! Babi!

– Sssst .. Babi face nani!, zic eu.

–  ShShShShSh .. Babi, nani, repeta si ea. Pipi!

– Ce ai spus?

– Pipi!

– Bianca, faci pipi?

– Da!

– Vrei sa iti aduc olita sa faci pipi? ma ofer eu

Da!

Ma duc, caut olita, nu-i. Urc iar la Bianca:

– Bianca, unde tine mami olita?

– Gio (adica jos)

– In baia de jos?

– Da

Ma duc in baia de jos, ia olita de unde nu-i. Urc iar la Bianca care tot spune pipi. Intru in baia de sus, nu e olita dar este un colac din ala pentru copii care se aseaza peste colacul adultilor. Il pun si ma duc la ea.

– Bianca, mergem sa faci pipi?

– Da!

Mergem la baie, ii dau jos pantalonii si pampersul, o asez pe colac, iau jucarii, ma asez pe jos si incepem sa ne jucam. Stam un minut, stam doua, trei .. Bianca nimic.

– Bianca, faci pipi?

– Da

– Pai fa pipi.

Ea imi arata hartia igienica. I-o dau. Ea rupe o bucata considerabila se sterge cu ea acolo unde trebuie si o arunca la cos.

– Pai Bianca, nu ai facut pipi! Hai in camera!

– Nu!

– Pai faci pipi?

– Da!

Dupa vreo 5 minute ajunge si maica-sa si vine la noi in baie sa vada ce facem. Eu ii spun:

– Tu, fie-ta tot cere pipi, pipi asa ca am zis sa o pun pe wc, dar vad ca nu vrea sa faca.

La care Anca bufneste in ras:

– Pai tu, pipi inseamna suzeta ma!

Si da, asa m-a facut pe mine o pustoaica de 1,8 ani

Copilul meu mamos

Soacra-mea este la noi de vreo saptamana, in training intensiv de ingrijire David. Asa ca, profitam si noi ca sa mai mergem singuri prin oras, sa bem in liniste un suc, sa cascam ochii prin Dedeman la diverse fara teama ca David se va plictisi, sa ne tihneasca si noua putin.

O astfel de seara a fost si ieri. Am plecat de acasa pe la 4, l-am inscris la gradinita, m-am dus si mi-am cules sotul de la job si am pornit la plimbare.

Ajungem acasa pe la 22.00 si gasim un bebe in culmea fericirii si o bunica exasperata.

-Of ma mama, bine ca venirati ca nu ma mai intelegeam cu el. Te striga in continuu, te cauta prin toata casa, zice ea catre mine.

Eu … ma topeam toata de drag.

Ea:

– Mai mama, e prea mamos, zau asa (barbatu-mio era de acord cu ea)! Trebuie sa il dezvatam ca altfel o sa iasa un rasfatat (parerea mea despre asta aici).

Eu (cu David calare pe mine):

– Da stiu, a devenit prea mamos.

Si chiar asa e. Daca sunt eu acasa, nu vrea cu nimeni altcineva. Acum, de exemplu, el urla ca vrea la mine. Imi aduce jucarii, se agata de mine, se freaca cu fruntea de picioarele mele. Este prea mamos!

Da’ ce-mi placeeeee! Ma umflu toata de bucurie cand vad ca doar eu il linistesc imediat, cand vrea la mine de cum ma vede, cand nu vrea sa se joace decat cu mine.

Si are asa un stil de a-si manifesta dragostea: deschide gurita si ma mozoleste pe toata fata, imi ia capul cu manutele, il trage spre el si isi freaca fruntea si obrazul de fata mea. In pat se arunca pe mine, se catara pana cand reuseste si se pozitioneaza cu jumate de corp pe fata mea, imi ia mana si si-o lipeste strans de obraz.

Sunt singura fata de care are asemenea manifestari de tandrete. Si imi place. Si decat sa pierd asa momente, mai bine sa imi fie un mamos. Ca mie imi place :D!

Schimbare

Dupa un pic de pauza de la blog, datorata unei perioade mai aglomerate, suntem inapoi cu o veste deprimanta … pentru mine.

Nu mai suntem doar noi doi.Pentru ca eu urmeaza sa ma intorc in scurt timp la serviciu, acum a venit si mama Gina sa stea cu noi o perioada scurta, pana incepem gradinita.

Asa ca nu mai sunt doar eu cu el toata ziua, facand micile noastre giumbuslucuri. Si, desi e o etapa normala pe care de abia o asteptam, intr-un fel, sunt si trista pentru ca acum trebuie sa il impart iar micul nostru univers tocmai s-a extins. Am inceput sa am acea senzatie ca nu mai am bebelus ci copilas si ma si bucura, ma si intristeaza. Creste tare repede.

Dar, ca sa inchei intr-o nota vesela, in perioada in care nu am mai scris pe blog, David nu a stat pe loc. Ne-am facut baieti mari si am inceput sa mancam foarte bine bucatele. Nu am mai folosit blender-ul de doua saptamani. Si tot pentru ca suntem baieti mari, am trecut la un singur nani pe zi. Iar vocabularul ni s-a imbogatit cu vreo cateva cuvintele: bebe, cucu si gasca.

Nu mi-a placut de Mos Craciun!

Daca nu stiati, va spun eu: Mos Craciun nu este cine pretinde ca e. Este Bau Bau! Dar eu m-am prins si iata ce frumos l-am infruntat:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pana la urma, nu a fost totusi chiar asa de rau. M-am distrat cu inca vreo 20 de pitici la mami la serviciu, am vazut unde o sa dispara ea toata ziua peste vreo luna, macar stiu ca o sa ii fie bine si am si primit un aeroport misto:

Ma numesc Babi :)

Babi

Deci, de astazi nu ma mai numesc David. Nici sufletel, piticot, pitic, dragostea mea mica si cum mi-o mai zice mami.

De astazi ma numesc BABI, da? Pentru ca asa am zis eu, azi dimineata in oglinda, cand m-a intrebat mami cum ma cheama.

BABI

😀

PS: Da, mi-am dezvoltat limbajul in ultima vreme. Spun ga la gaina, cuuuuu la cocos, mama, tata, papa, cacac (a se citi capac)

 

%d blogeri au apreciat asta: