Somnul la bebei

Daca m-ati fi intrebat in decembrie, cand am scris ultima data, cum va „arata” somnul lui David la cele 6 luni pe care le are acum, v-as fi spus, convinsa, ce educatie strasnica ii voi face eu puiului meu in ceea ce priveste somnul.

In realitate … nu stiu cum, dar am reusit sa il invat sa adoarma numai in brate, leganat, purtat si batait, cantandu-i in nestire Ceata lui Pitigoi sau In padurea cu alune, cele doua slagare incontestabile ale familiei. Cu siguranta nu a fost intentia mea, dar m-a pacalit si nici nu m-am prins cand s-a invatat asa.

La inceput, l-am adormit pe burta, noi intinsi in pat. Si ne placea sa il simtim asa aproape de noi. O vreme a dormit cu mine in pat (slava domnului ca aici m-am trezit la timp si l-am mutat iar in patut). Acum adoarme in brate si, desi imi place sa il vad dormind linistit la mine in brate, se face tot mai greu … a sarit deja de 8 kg.

La un moment dat am incercat sa il adorm direct in patut si … a mers. Fericita ca nu am un copil mofturos, am zis ca il mai adorm leganat pana se mai mareste si pe urma il pun direct in patut la nani.

Eheeei, numai ca socoteala din capul meu nu s-a mai potrivit cu realitatea. Au astia mici un nu stiu ce care te pacaleste si te face sa le canti in struna fie ca vrei, fie ca nu vrei.

Acum, bineinteles ca nu mai vrea. Si sa imi spuna mie cineva cum sa fac sa nu il iau in brate si sa il pup cand, atunci cand ma duc sa vad daca a adormit sau sa ii dau suzeta, el, in loc sa faca nani, face asta:

Concluzia este … eu cum pot sa scap de plimbat kilometri prin casa si cantat in nestire aceleasi strofe?