Si a fost prima saptamana

Gata prima saptamana de munca, dupa aproape un an si jumatate de vacanta. Prima zi a fost surprinzator de usoara. Poate si pentru ca a fost o zi plina. Aceeasi firma, dar nou sef, noi colegi, nou sediu … a fost o zi plina in care nu am avut timp sa ma gandesc prea mult la David.

A doua zi am avut un mic moment de depresie cand am realizat ca iar a aparut stresul de la job. Nu in sens rau. Doar ca acasa eram foarte senina, linistita, impacata. Nu ma stresa nimic, aveam in program doar joaca cu David. La job nu mai e chiar asa. Ai responsabilitati, trebuie sa reintri in ritm, sa ii prinzi pe ceilalti din mers, sa intelegi tot ce se intampla din cateva cuvinte si sa ai idei bune despre lucruri pe care abia acum le afli. Si stand eu sa cantaresc cele doua stari, mi-am zis ca e timpul sa fac o mica depresie, am varsat delicat 2-3 lacrimi dupa care am intrat intr-o discutie prelungita cu propria persoana. (fac asta atunci cand ma simt pierduta)

Ca de obicei, mica discutie cu propria persoana a avut rezultatele scontate. Mi-am lamurit noua viata, obiectivele, prioritatile, am stabilit ce si cum este mai bine astfel incat sa fiu iar senina si fericita si de miercuri a inceput sa imi fie bine.

Sfarsitul saptamnii m-a gasit destul de ancorata in treburile de la serviciu, inca mai am de aflat si de inteles niste lucruri, dar per ansamblu am iar o viata frumoasa, cu job plin de chestii interesante (si noi, care m-au speriat, dar acum ma ambitioneaza) iar serile sunt magice atunci cand intru pe strada si vad la fereastra moaca extaziata a lui David (care, de cand plec, parca a mai crescut si parca ma iubeste si mai tare).

Gata, acum trebuie sa plec la cumparaturi. Revin mai tarziu cu o noua gradinita si cu o raita sa vad ce ati mai facut voi :).