Copilul meu mamos

Soacra-mea este la noi de vreo saptamana, in training intensiv de ingrijire David. Asa ca, profitam si noi ca sa mai mergem singuri prin oras, sa bem in liniste un suc, sa cascam ochii prin Dedeman la diverse fara teama ca David se va plictisi, sa ne tihneasca si noua putin.

O astfel de seara a fost si ieri. Am plecat de acasa pe la 4, l-am inscris la gradinita, m-am dus si mi-am cules sotul de la job si am pornit la plimbare.

Ajungem acasa pe la 22.00 si gasim un bebe in culmea fericirii si o bunica exasperata.

-Of ma mama, bine ca venirati ca nu ma mai intelegeam cu el. Te striga in continuu, te cauta prin toata casa, zice ea catre mine.

Eu … ma topeam toata de drag.

Ea:

– Mai mama, e prea mamos, zau asa (barbatu-mio era de acord cu ea)! Trebuie sa il dezvatam ca altfel o sa iasa un rasfatat (parerea mea despre asta aici).

Eu (cu David calare pe mine):

– Da stiu, a devenit prea mamos.

Si chiar asa e. Daca sunt eu acasa, nu vrea cu nimeni altcineva. Acum, de exemplu, el urla ca vrea la mine. Imi aduce jucarii, se agata de mine, se freaca cu fruntea de picioarele mele. Este prea mamos!

Da’ ce-mi placeeeee! Ma umflu toata de bucurie cand vad ca doar eu il linistesc imediat, cand vrea la mine de cum ma vede, cand nu vrea sa se joace decat cu mine.

Si are asa un stil de a-si manifesta dragostea: deschide gurita si ma mozoleste pe toata fata, imi ia capul cu manutele, il trage spre el si isi freaca fruntea si obrazul de fata mea. In pat se arunca pe mine, se catara pana cand reuseste si se pozitioneaza cu jumate de corp pe fata mea, imi ia mana si si-o lipeste strans de obraz.

Sunt singura fata de care are asemenea manifestari de tandrete. Si imi place. Si decat sa pierd asa momente, mai bine sa imi fie un mamos. Ca mie imi place :D!

Anunțuri

Si despre bataie

Dupa cum explicam in postul anterior, incerc sa il rasfat, fara sa iasa insa un rasfatat. Deja protesteaza destul de tare cand ceva nu ii convine (dar eu ma tin tare si nu cedez … de cele mai multe ori). Adica se intinde pe jos si urla dand din maini si din picioare. Citește mai mult din acest articol

Despre rasfat

Rasfatul este pentru mine o problema cam spinoasa. Am ajuns la acel moment in care Piticot este suuuper mamos. Urla pana sa ies din camera, uneori nici la tati nu vrea. Daca ma vede, i se lumineaza fata, lasa orice si vine la mine.

La un atare comportament, bunicii au inceput sa ma bata la cap; ca nu e bine sa fie asa dependent de mine, ca ar trebui sa il mai las sa urle, ca trebuie sa fie independent, ca sa nu ii cant mereu in struna. Citește mai mult din acest articol

%d blogeri au apreciat asta: