Dupa 3 saptamani …

Hmm, cred ca se vede ca m-am intors la munca. Pe aici nu am mai dat. Dar mi-am propus sa fiu autodidacta si sa incerc sa aloc macar o ora pe zi, altfel nu o sa am ce jurnal sa ii arat lui David cand va fi mare.

Pentru mamicile care inca au fericirea de a sta acasa cu bebe, sunt mai in masura sa spun, acum, cum a fost influentat David de intoarcerea mea la serviciu:

  • Si-a dat peste cap programul. Destul de rau. Inainte reusisem sa il duc la un somn de 3-4 ore pe zi, acum doarme fie o data, fie de doua ori, dupa cum are chef;
  • Inainte, ora lui de nani era 21.00. Pentru ca am vrut sa ii scot masa de noapte, l-am dus catre ora 22.30 iar acum adoarme seara fix cand are el chef. Ieri de exemplu, a dormit de la 11.30 la 13.30, pe urma de la 17.00 la 21.30 si pe urma de la 23.30 pana acum. (inca doarme si e 8.50);
  • In timpul saptamanii se trezeste mai devreme, ca sa ne prinda pe noi acasa;
  • S-a rasfatat. Ziua este cuminte, cu bunica, dar seara, cand ajungem noi, devine marait, rasfatat, nu vrea decat in brate, se enerveaza imediat daca ceva nu ii convine. Cu noi nu mananca decat daca ii punem desene sau Gummi bear;
  • Este non stop, cand sunt acasa, calare pe mine. Daca plec de langa el, trebuie sa ii distraga cineva atentia cu altceva. Plange si daca merg la toaleta;
  • Timpul de joaca s-a scurtat considerabil. Nu se intampla treaba cu stat pana la ora 18.00 fix si pe urma plecat spre casa. Trebuie sa recunosc insa ca nu stau mereu pentru ca am urgente. Cateodata e de stat peste program, dar de multe ori astept sa primesc unda verde de la sot. Locuind in Popesti si avand o singura masina, cam suntem legati unul de celalalt;
  • O mare schimbare este ca nu imi mai spune „mama”. Imi spune „tata”. Explicatia noastra este ca pana acum doar tata venea seara. Noi mereu il asteptam la geam si ne bucuram grozav cand intra in curte, stragand „tata tata”. Acum sta cu mamaie la geam cand intram noi si tot „tata” striga;
  • A mai crescut. In fiecare seara mi se pare ca este mai mare. Spune mai multe cuvinte, ii place sa se uite pe carti, a invatat sa deschida usi, ii place sa se dichiseasca si fuge la oglinda ca sa se admire. Toate astea in timp ce eu sunt la serviciu.

Acum ne pregatim intensiv pentru urmatoarea mare schimbare. Peste o luna si un pic mergem la gradinita. Sa vedem cum o s-o primeasca pe asta 🙂

 

Anunțuri

Gradinita Gifted International

Asta a fost un post tare greu de scris pentru ca efectiv nu am ramas cu informatii coerente in urma vizitarii acestei gradinite.

O lectura a site-ului gradinitei Gifted International o sa va lase si impresionati si nedumeriti. Adica, nu prea o sa va prindeti ce si cum (nu gasesti informatii despre grupe, programa clara, optionale, program, tarife), dar trebuie sa fie ceva misto pentru ca dai pe acolo de tot felul de termeni care suna bine: educatie diferentiata, capacitate de a lucra cu notiuni abstracte si de a face conexiuni, invatare prin experiment, managementul situatiilor critice.

Din ce scrie acolo, pare a fi o gradinita sau un fel de centru pentru educarea copiilor supradotati.

Acum, cum se intampla cu orice mama, David mi se pare ca este un copil frumos, destept si precoce, dar, ca sa o spun pe-a dreapta, nu a dat semne ca ar fi vreun geniu de pe acum. Dar cand auzi de un centru pentru copii supradotati, tot te intereseaza, ar fi minunat ca odrasla ta sa stea numai cu oameni supradotati si sa faca doar chestii destepte.

Asa ca, atunci cand am fost sa vizitez Ursuletul de Plus si am dat cu ochii de gradinita Gifted si am sunat la poarta. De afara, casa parea foarte ok. Ma intampina un domn care nu mi-a inspirat deloc incredere si care ma invita inauntru sa stam de vorba. Intru si primul lucru pe care mi se opresc ochii este o movila de parchet masiv, ridicat, umflat, stricat. Peretii galbeni erau destul de murdari. Lucru normal la un loc plin de copii, dar tocmai se lauda ca e proaspat renovat.

Si acum urmeaza o conversatie pe care chiar vreau sa incerc sa o redau:

– Gradinita este autorizata sau acreditata?, vine prima mea intrebare

– Aaaaa, pai stati ca noi nu functionam asa!

– Dar cum functionati Dvs?

– Pai, sa vedeti, aici se intampla ceva special! Este un altfel de sistem la noi.

– Ce fel de sistem?

– Noi facem educatie complexa, deosebita!

– Adica?

– Adica, nu stiu cum sa va explic asa pe scurt. Aveti timp?

– Toata ziua daca e nevoie.

– Deci, noi avem un altfel de sistem (chiar a repetat ideea asta de vreo 20 de ori). Sa luam un exemplu concret.

– Va rog

– De exemplu, muzica. Va pricepeti.

– Am ambii parinti profesori de muzica, eu am studiat pianul cand eram mai mica deci, da, cat de cat am idee.

– Perfect. Uitati, in fiecare zi asculta Mozart.

– ????? !!!!! ????? (asta eram eu cu ochii cat cepele si fara sa stiu ce sa zic)

– Aaaa … nu inteleg. Ce este special la a asculta Mozart? Adica stiu ca e bine sa ii pui muzica clasica (scuzati cacofonia, dar e una dintre cele acceptate), dar este ceva ce fiecare parinte face acasa, nu vad ce e special.

– Pai da, dar e vorba de cum asculta si cat de des. In fiecare zi, 10 minute asculta Mozart.

Asta a fost prima parte a conversatiei. Nu a reusit sa imi explice de ce este asa speciala gradinita, dar mi-a mai repetat de vreo 20 de ori cat de speciala este. Pe urma intreb:

– Cat de mari sunt grupele si cum sunt repartizati ca varsta?

– Pai vedeti? Exact asta va explicam, ati fost manipulata sa ganditi pe anumite canoane. Aici nu exista varste. Aici copiii cu capacitati asemanatoare invata impreuna indiferent de varsta.

Si acum sa explic acest concept, asa cum l-am vazut in turul gradinitei. Tur facut cu incaltarile din dotare, cu care am intrat peste tot pe unde am vrut. La parter era receptia si locul unde ascultau muzica sau faceau desene, ca era si o tabla pe acolo (adica exact la intrare). La subsol bucataria si sala de mese (nu am vazut nimic deranjant acolo).

La etaj am ochit vreo 3 camere. Una foarte foarte mica care era dormitorul. Erau vreo 14 paturi de plastic, foarte mici si inguste si foarte aproape de podea, lipite unul de celalalt si cu un foarte mic culoar de trecere ca sa ajungi in capatul dormitorului. Efectiv nu putea trece pe acolo mai mult de un copil o data. Arata ca o camara de copii.

Celelalte sali nu mi-au ramas in cap, oricum eram hotarata ca nu e locul pentru geniul meu. Dar stiu ca erau vreo cativa copii, nu prea multi, care alergau dintr-o parte intr-alta fara sa faca ceva anume. Nu am vazut grupe, ci doar copii amestecati.

Si intr-o camera, un copil, mic, cred ca in jur de 2 ani, singur, dand tarcoale unei mese cu colturi, incercand sa ajunga la niste hartii pe care era pus un pahar cu ceva in el. Nimeni in jur care sa aiba grija de el.

Nu am reusit sa identific cele 9 sali de curs cu care se lauda ei in pliantul pe care mi l-au dat. Sau nu mi s-a facut turul asa cum trebuie. Nici spatiul de joaca nu este amenajat, asa cu iarasi se lauda in pliant. Urmeaza sa il amenajeze.

Per ansamblu, am plecat de acolo complet nelamurita. Nu mi-a spus acest domn nimic. Nu stiu ce ii invata, ce cursuri au, ce activitati au, nu am vazut un cabinet medical nu am vazut decat haos si o casa poate renovata, dar cu siguranta neingrijita, cu podele murdare oameni care cred ca sunt mai preocupati sa ia bani decat sa si munceasca pentru ei.

Pret, in caz ca mai intereseaza pe cineva: 870 lei pentru program 8.00 – 18.00.

Si a fost prima saptamana

Gata prima saptamana de munca, dupa aproape un an si jumatate de vacanta. Prima zi a fost surprinzator de usoara. Poate si pentru ca a fost o zi plina. Aceeasi firma, dar nou sef, noi colegi, nou sediu … a fost o zi plina in care nu am avut timp sa ma gandesc prea mult la David.

A doua zi am avut un mic moment de depresie cand am realizat ca iar a aparut stresul de la job. Nu in sens rau. Doar ca acasa eram foarte senina, linistita, impacata. Nu ma stresa nimic, aveam in program doar joaca cu David. La job nu mai e chiar asa. Ai responsabilitati, trebuie sa reintri in ritm, sa ii prinzi pe ceilalti din mers, sa intelegi tot ce se intampla din cateva cuvinte si sa ai idei bune despre lucruri pe care abia acum le afli. Si stand eu sa cantaresc cele doua stari, mi-am zis ca e timpul sa fac o mica depresie, am varsat delicat 2-3 lacrimi dupa care am intrat intr-o discutie prelungita cu propria persoana. (fac asta atunci cand ma simt pierduta)

Ca de obicei, mica discutie cu propria persoana a avut rezultatele scontate. Mi-am lamurit noua viata, obiectivele, prioritatile, am stabilit ce si cum este mai bine astfel incat sa fiu iar senina si fericita si de miercuri a inceput sa imi fie bine.

Sfarsitul saptamnii m-a gasit destul de ancorata in treburile de la serviciu, inca mai am de aflat si de inteles niste lucruri, dar per ansamblu am iar o viata frumoasa, cu job plin de chestii interesante (si noi, care m-au speriat, dar acum ma ambitioneaza) iar serile sunt magice atunci cand intru pe strada si vad la fereastra moaca extaziata a lui David (care, de cand plec, parca a mai crescut si parca ma iubeste si mai tare).

Gata, acum trebuie sa plec la cumparaturi. Revin mai tarziu cu o noua gradinita si cu o raita sa vad ce ati mai facut voi :).

De maine …

  • Incep sa port iar rochii si haine frumoase;
  • Incep sa ma machiez iar zilnic … si sa ma demachiez, tot zilnic;
  • Incep sa merg cu masina si cu metroul … zilnic;
  • Incep sa citesc mai mult … ca doar voi merge cu metroul;
  • Incep sa lucrez iar cu strategii si bugete de marketing;
  • O sa vad zilnic locul unde l-am cunoscut pe Cosmin si unde a inceput povestea noastra;
  • O sa fac o multime de lucruri care mi-au lipsit;
  • Nu o sa ma mai joc toata ziua cu David;
  • Nu o sa mai ies la plimbare cu David in miezul zilei;
  • Nu ii voi mai face toaleta de dimineata;
  • Nu o sa mai am trei ore de totala relaxare la miezul zilei;
  • Nu o sa ne mai uitam impreuna, dimineata, la desene animate;
  • Nu o sa mai dam de papa la plante impreuna, dimineata;
  • Nu o sa mai iesim la 10 sa dam papa la catei;
  • Nu o sa mai mergem pe la Bianca la 11.00;
  • Nu o sa mai mergem sa luam pranzul cu tati;
  • Nu o sa mai facem o multime de alte lucruri care-mi vor lipsi.

Maaama, cate se schimba incepand de maine!

Lectiile maternitatii

In orice discutie despre ideea de a avea un copil, toata lumea este de acord cu un lucru: acela ca un copil iti schimba viata. Dar nimeni nu realizeaza cat de mult, pana cand nu treci prin asta. Si nimeni nu realizeaza cat de mult inveti, despre tine, despre partener, despre viata in general.

Iata cateva dintre lucrurile pe care le-am invatat eu sau, mai bine spus, pe care m-a ajutat David sa le invat:

  • Ca pot sa dorm doar 3-4 ore pe noapte si pe urma sa zbarnai toata ziua; oricum nu am de ales;
  • Ca pot sa fiu foarte calma atunci cand sunt ingrozitor de stresata si ingrijorata. Daca vezi ca bebe are 40 grade la 3 dimineata, panica nu ajuta la nimic;
  • Cursuri de time management? Cine mai are nevoie? Un copil este suficient pentru a deveni expert in asta, altfel nu ai nicio sansa;
  • Inveti de asemenea sa fii mai ordonat. Pentru ca iarasi, nu ai nicio sansa sa te mai si odihnesti daca nu inveti sa fii ordonat;
  • Am invatat o noua limba straina: bebeluseasca. Inainte, orice copil mai mic de 3 ani ma punea in incurcatura daca incerca sa comunice cu mine. Acum am invatat sa il descifrez pe David dupa tipul de marait :).
  • Am invatat sa am mai multa incredere in mine. Si nu ma refer doar la instinctul matern, care chiar exista. In general, cresterea unui copil este o idee atat de inspaimantatoare inainte sa il ai incat, dupa ce vezi cat de bine te descurci, incepi sa te gandesti cu totul si cu totul altfel la propria persoana. Eu am fost mereu o persoana increzatoare in propriile forte, dar de cand l-am nascut pe David sunt si mai sigura pe mine;
  • Am invatat sa fiu mai bitchy (scuzati amestecul de romana si engleza). Intotdeauna mi-a fost greu sa fiu rautacioasa, sa contrazic pe cineva sau sa refuz. Dar cand ai un copil … intotdeauna faci ce este mai bine pentru el, indiferent ca altor persoane le convine sau nu;
  • Am invatat si sa fiu mai toleranta. In mod ciudat, desi un copil este o responsabilitate, am invatat sa fiu mai relaxata si sa accept mai usor oamenii asa cum sunt ei. David a implinit viata noastra. Ultimul an, in general, ne-a implinit. Il crestem pe David, ne-am mutat in casa noastra, marele nostru vis din ultimii 10 ani, suntem impreuna, ne iubim, avem servicii care ne plac … totul este bine. Asa ca sunt fericita, relaxata, implinita si mult mai dispusa sa accept oamenii exact asa cum sunt ei. Nu stiu daca reusesc sa exprim prea bine ceea ce simt;
  • Am invatat sa ma joc cu lucruri simple si sa exprim notiuni complexe prin gesturi si cuvinte simple. Partea cea mai grea in a creste un copil este educatia lui. Pornind de cand s-a nascut. Mereu m-am intrebat cum il invat ca un scaun e un scaun si ca in patut se doarme si ca bei apa din canuta. Cum il invat notiuni precum frig, foame, dragoste, compasiune. Si totusi, gasesti modalitati sa il inveti totul despre lume, intr-un mod amuzant, simplu si frumos. Si nici macar nu iti dai seama cand si cum se intampla toate aceste lucruri. Dar te trezesti ca de la o zi la alta, puiul tau stie tot mai multe;
  • Am invatat cine sunt Pop si Piz, Oliver, Pitch si Potch, Dodo, Yam Yam, Ah Oh si Tickels, Louie, Ema si toti prietenii lui David de la Baby TV;
  • O lectie neplacuta a fost ca am invatat si ca cei mai buni prieteni nu sunt neaparat atat de buni. O prietena mamica m-a avertizat, dar nu am crezut-o la acel moment. Iar surpriza a fost mare si amara cand am observat cum prieteni buni, buni au inceput sa dispara din peisaj. Si nu inteleg nici acum de ce se intampla asta, dar asta e realitatea;
  • Am invatat sa cant Ceata lui Pitigoi, In padurea cu alune, Noi suntem piticii, Azi Grivei e manios, O lume minunata si o multime de alte cantece pentru pitici;
  • Cel mai important: am invatat si inca invat sa cresc un pui cat de bine pot. Am devenit un om complet si am cunoscut bucurii si satisfactii asa cum nu mi s-a mai intamplat. Ma uit la David si sunt foarte recunoscatoare ca am ajuns sa cunosc sentimentul de a fi mama.

Voi ce ati invatat?

Gradinita Casuta Dacilor

Cand intri in gradinita Casuta Dacilor, ai senzatia ca esti la bunici. Gradinita functioneaza intr-o casa veche, cu camere inalte, este izolata si retencuita. Proprietari sunt un profesor de sport, acum pensionat si nora lui care au infiintat-o atunci cand au avut nevoie pentru fetita familiei (acum 3 ani si ceva).

Mi-a placut foarte mult atmosfera. Este o gradinita mai noua si mai putin cunoscuta, cu mai putini copii. Dar era o atmosfera calma si relaxata. M-am simtit bine acolo.

Gradinita are 4 camere la parter si inca doua la etajul partial care cred ca e de data mai recenta. La parter functioneaza grupele baby (de la 1,6 luni), mica (dar cred ca acum astea doua sunt unite) si mijlocie. A patra camera este camera de joaca si de luat masa. Tot aici mai este un grup sanitar si bucataria.

Bucataria este foarte curata si are frigidere pentru: oua, carne, fructe/legume si pentru probele de mancare.

La etaj sunt camerele pentru grupa mare si afterschool. Ambele sunt in curs de infiintare, deocamdata nu sunt „clienti”. Tot aici va mai fi un grup sanitar.

Dupa cum spuneam, impresia mea a fost ca sunt oameni carora le plac copiii, le place sa petreaca timp cu ei, au grija de ei. Este o gradinita ok si nu as fi foarte ingrijorata privind siguranta copilului meu.

Exista insa cateva puncte negative pentru care nu am ales-o:

1. Camerele sunt mici. Foarte curate, dar micute. De asemenea, nu imi place dispozitia lor.

Exista doua intrari. Una dintre ele da direct in camera de joaca, fara hol fara nimic. Iarna nu este deloc indicat. Iar daca afara este noroi, inauntru se va face mult mai usor mizerie. Si tot aici este si sala de mese. Si am vrut totusi o sala de mese separata, care sa aiba doar aceasta utilitate.

A doua intrare da intr-un holisor unde sunt dulapurile copiilor. In dreapta este grupa baby iar in stanga cea mica. La grupa mijlocie se ajunge trecand prin camera celor mici sau prin holisorul din bucatarie si cred ca acolo miroase destul de des a mancare.

2. Nu exista grupuri sanitare pentru copii si pentru personal. Toaleta era foarte curata, dar totusi, le vreau separate. In plus, o singura toaleta la atatea persoane mi se pare prea putin.

3. Jucariile si materialele didactice. Nu am vazut foarte multe jocuri si jucarii sau alte materiale didactice. Probabil ca sunt, dar nu multe. Cu siguranta se pune accent pe lucru in grup, cu planse, desenat etc. ceea ce este foarte bine. Dar totusi, este nevoie si de niste materiale iar celelalte gradinite erau mai bine dotate la acest capitol.

4. Am vrut ceva mai modern. Aici curtea nu era amenajata, desi vara se monteaza un bazin. Si in general si la jucarii si in programa simteam cumva aerul de „la bunici”.

La optionale, desi sunt trecute, inca se lucreaza, nu prea functioneaza si, desi in descriere spun ca fac engleza, franceza, germana, cand am intrebat de asta, am primit raspunsuri destul de evazive.Chiar in foile primite de la ei, se vorbeste despre dans, pictura, teatru … nu mi-a spus nimeni nimic de asta. Iar din discutiile cu ei, inteleg ca sunt doar la nivel de planuri.

Mi s-a parut foarte misto senzatia ca acolo e ca la bunici, dar as fi vrut sa fie combinata si cu o abordare putin mai moderna a educatiei. Sa aiba mai multe optionale, sa ii duca in tot felul de vizite educative, sa faca un pic de engleza. Nu vreau ca David sa iasa geniu de pe bancile gradinitei, dar sunt ferm convinsa ca atunci cand va merge la scoala, marea majoritate a copiilor va sti un pic de engleza, va avea niste experiente, va sti diverse lucruri. Pentru ca asa sunt vremurile de azi. Copilaria nu mai inseamna doar alergat pe dealuri la bunici. Si nu vreau ca atunci cand va merge la scoala, David sa se simta mai putin pregatit decat alti copii. Vreau sa fie la acelasi nivel cu el.

In plus, am vrut o gradinita care sa beneficieze de un pic de management, sa fie ancorata in tendintele actuale, un loc unde copilul sa se joace dar, in acelasi timp, sa fie in contact cu ziua de astazi si tendintele zilei de maine. Nu stiu daca imi iese explicatia, dar vreau un mediu sigur, comfortabil, dar si modern pentru David. Pe termen lung, pana va ajunge la facultate, vreau ca el sa aiba parte de o multime de experiente, adaptate mereu varstei, astfel incat el sa isi faca o imagine foarte clara despre ce va dori sa faca in viata. Si cred ca educatia incepe din gradinita, chiar daca vorbim de joaca.

Dupa cum spuneam, insa, gradinita este inca la inceput si probabil ca vor mai aparea noutati, chiar cluburile si optionalele trecute deja in prezentari. Si este un loc placut pentru copii, asa ca are un ok de la mine :).

Exista patru tipuri de program:

  • 7.00 – 13.00: mic dejun, fructe – 500 lei
  • 7.00 – 14.00: mic dejun, fructe, pranz – 600 lei
  • 7.00 – 18.00: mic dejun, fructe, pranz, gustare – 800 lei
  • 7.00 – 20.00: mic dejun, fructe, pranz, gustare, cina – 1100 lei

Contact: Intrarea Caltuna, nr. 9, sector 4 (la intrarea de la fantana a parcului Carol).

Telefon: 021/337.04.64

Bebe e terorist mic

Post de descarcare nervoasa si calmat nervii in vederea evitarii urlarii la copil.

A dormit o ora. Acum foarte multe ore.

  • I-am facut lapte cu gris. Nu vrea
  • I-am facut piure cu pui. Nu vrea
  • I-am facut peste. Nu vrea
  • I-am facut salata de fructe. Nu vrea
  • I-am pus Baby TV. Nu vrea
  • Hai sa ne jucam! Nu vrea.
  • Pe sanie. N-a vrut
  • Sa doarma. Nu vrea
  • Cantecelel prefeate. Nu le vrea

E rosu la ochi. Se freaca la greu. Isi patura cu el. Nu vrea sa doarma.

Urla, plange, urla. Se da cu capul de podea (la propriu). Ma zgarie.

Cosmin pleaca la 9 de la birou.

Exista somnifere pentru bebei?

%d blogeri au apreciat asta: