Scurt update

Am lipsit un timp, prinsa cu serviciu, gradinita, casa si copil. Suntem bine, sanatosi, cu motul luat si fericiti la gradinita. Revenim in aceasta seara cu forte proaspete

E greu cu adaptarea la gradinita si integrarea in comunitate :(

Vineri am mers pentru prima data la gradinita. La Eurokid. Si, drept sa spun, mi se pare ca este cea mai grea perioada prin care am trecut pana acum cu David.

Nu ii place deloc. Nu se adapteaza, plange foarte mult. De mancat, mananca bine. De dormit, doarme bine. De educatoare s-a atasat, insa nu se integreaza printre copii. Nu vrea decat in bratele educatoarelor, altfel plange si striga “mama”. Dimineata este cat de cat mai bine, dar dupa somnul de pranz incepe taraboiul.

Nu inteleg de ce nu merge la copii, pentru ca in parc, la locuri de joaca sau cand ne intalnim cu prieteni cu copii se duce la ei fara probleme. Chiar ma gandeam ca este sociabil si ca o sa ii placa la gradinita.

Stiu, abia a mers 3 zile, a intrat intr-un mediu strain, alaturi de persoane straine. Este bulversat si confuz. Am inteles ca perioada de adaptare este de 3 saptamani – o luna, dar nu imi place sa il stiu si sa il vad pe camera cum plange mereu.

Mai sunt pe aici mamici cu mai multa experienta care sa spuna cum si-au ajutat piticii sa se adapteze mai usor la gradinita?

 

 

Gradinita Elite – nota 9 spre 10 :)

Am ramas in urma cu articolele despre gradinite. Astazi este randul gradinitei Elite, situate pe strada Cutitul de Argint, nr. 8, chiar langa parcul Carol.

Mie mi-a placut foarte tare aceasta gradinita, inca de cand am intrat pentru prima data pe site-ul lor. Este un site ingrijit, cu foarte multe informatii (desi acum, ca il revad pentru acest post, imi pare usor neactualizat). Stiu ca initial, cand abia incepusem sa ma interesez de gradinite, o mare problema era ca nu intelegeam care vor fi activitatile educative ale unor copii asa mici ca David. Elite m-a lamurit.

Ce mi-a mai placut este personalul. Toate educatoarele sunt de fapt institutoare, adica au studii superioare. In plus, gradinita este condusa de o persoana destul de tanara, dar care este specializata si are experienta in management educational. Asta mi se pare un lucru foarte important. Cred cu tarie ca spitalele, scolile, gradinitele etc nu ar trebui conduse de doctori, profesori, ci de manageri, oameni care au viziune si care stabilesc strategii, obiective si planuri de dezvoltare. Si sincer, cred ca se cunoaste asta la gradinita Elite. Nu, nu este post platit, nu am prieteni aici, nu stiu pe nimeni. Pur si simplu mi-a placut.

De ce spun ca se cunoaste existenta unui manager in gradinita? Pentru ca au tot felul de proiecte:

• Au un parteneriat cu editura Longman prin care organizeaza diverse evenimente legate de lectura, filme si limba engleza
• In fiecare saptamana au anumite proiecte specifice, unele putand dura chiar mai mult. Este vorba despre proiecte de dezvoltare personala sau acumulare cunostinte: tehnici de comunicare, marketing personal, cum imi organizez timpul, cum acord primul ajutor, corpul uman etc. Mai multe proiecte si detalii despre fiecare aici.

Alte informatii utile si lucruri care m-au atras la aceasta gradinita:

• Programul prelungit, pana la ora 20.00. Nu as vrea sa il las pe David pana la ora asta, dar daca vreodata as intarzia, as fi linistita sa stiu ca exista educatoare acolo si pana la ora asta.
• La inceputul fiecarei saptamani, parintii primesc programul saptamanii
• Au o oferta bogata de activitati extra: inot, dans, excursii, tenis, pictura, tai-chi
• Participa la tot felul de evenimente pentru gradinite si scoli din Bucuresti
• Au consiliere psihologica, cu medic angajat permenent din cate am inteles.
• Au supraveghere online.

Cand am vizitat sediul (o singura data), mi s-a parut foarte curat. M-au lasat singura la un moment dat si carcotasa de mine imediat m-am uitat pe la colturi sa vad daca e praful sters, mocheta curata si in locurile mai ascunse (mai ascunse pentru noi, adultii ca cei mici imediat le gasesc ).  Curat. De asemenea, au mobilier frumos, modern, o multime de jocuri si jucarii.

Camerele mi s-au parut cam mici. Unele dintre ele cel putin, si cu siguranta cea de la grupa baby. Este cam singurul aspect negativ.

Curtea nu este prea mare, dar sunt chiar peste drum de parc.

Cam aceasta este gradinita Elite. Am cautat informatii despre ea pe bloguri, am gasit review-uri pozitive si un parinte nemultumit ca nu mergea sistemul de supraveghere video online. Dar astea se mai intampla.

De ce nu am ales Elite? Din cauza preturilor. Programul de la 8.00 la 18.00 costa 325 euro + TVA. Pentru noi au fost 4 milioane care fac diferenta.

Iar Eurokid mi-a placut la fel de mult. Eurokid are camerele mai mari si este mai spatioasa. La Elite mi-au placut proiectele saptamanale si faptul ca are un manager cu experienta in educatie. Dar le plasez cam la acelasi nivel. Sunt doua gradinite care mie mi-au placut mult. Sper ca Eurokid sa nu ma dezamageasca.

Ce produse romanesti folosim noi

Radu s-a gandit sa faca o scurta trecere in revista a produselor autohtone pe care le foloseste si ne-a invitat si pe noi sa facem recenzia produselor romanesti pentru copil de la noi in casa. Ne cerem scuze ca am intarziat atat de mult, iata produsele noastre, nu foarte multe, din pacate. Dar multe coincid chiar cu produsele folosite de Radu.

• In primul rand, folosim interfonul de la Primii Pasi, despre care am mai scris. Suntem foarte multumiti de el. El urla cu incredere ca stie ca il aud. Eu dorm cu incredere ca stiu ca il aud. Are raza mare de actiune, pot lejer sa stau in curte sau chiar sa ma duc prin vecini daca am nevoie de ceva; aparatul imi spune imediat daca se intampla ceva in preajma copiluli.

• Si cuburile de plus, tot de la Primii Pasi, cu care David inca se joaca, ne plac. Si, ca adevarati fani ce suntem, folosim si noi perie, pieptan si forfecuta tot de la ei iar leaganul electronic tot marca Primii Pasi a fost. Am povestit despre el, mai pe larg, aici.

• Mai avem un numar consistent de carticele de povesti si jucarii de plastic sau lemn, no name ca si brand, dar bine facute si sigur romanesti.

• Ceaiuri Fares folosim si noi. De diverse soiuri. Sunt bune, ne plac.

• Carutul este tot de la Miniblu. Recunosc insa ca nu stiam ca e produs romanesc. Il trec aici pentru ca l-am vazut la Radu. Al doilea carut, primul a fost un Gracco.

• La capitolul hainute, incaltari si accesorii, avem destul de multe de la Piticot. Care parca romanesti sunt. Si suntem foarte multumiti.

• In ceea ce priveste mancarea, folosim oua de tara. Chiar de la noi, din Popesti Leordeni. Avem o tanti draguta la care tinem mult si care ne aprovizioneaza cu oua, lapte si branza. Dar lapte si branza inca nu i-am dat, de tara. Si cat de des putem, carne, legume si fructe de la mamaie de la tara. In rest cumparam din piata, verdeturile sunt romanesti, fructele si legumele .. incercam sa le ochim pe cele romanesti, dar nu bagam mana-n foc.

• Mai folosim lactate Covalact, pufuleti si biscuiti, tot de productie autohtona

 

Si cam atat, cred. Nu mai dau leapsa nimanui ca deja am intarziat cu executia si probabil lepsele s-au distribuit .

 

 

http://lumeapiticilor.wordpress.com/2010/10/29/interfon-primii-pasi/

Securizarea casei cand bebe incepe sa mearga

Una dintre cele mai grele perioade de pana acum a inceput cand David a reusit sa mearga de-a busilea. Si inca nu s-a incheiat, desi acum este ceva mai usor. Iata ce poate face o mamica pentru a minimiza riscul de accidente pe care copilul le poatea avea in timpul perioadei de explorare (exceptand supraveghere non stop ca nici nu are sens sa o includem in lista):

1. Sigurante in prize. Sunt niste chestii de pastic, au “craci” exact ca cei de la stechere, se baga in priza si bebe nu mai pateste nimic daca cumva scapa de ochii tai si baga ceva in priza. Si va fi atras de priza, va observa foarte repede ca tu bagi si scotii chestii din priza si va dori sa iti arate ca poate si el. De asemenea, David avea o mare placere sa dea apa la priza. Foarte important este sa spui un NU foarte hotarat cand il vezi ca ataca vreuna. Si sa ii explici ca face ars si buba. Noi am luat doua seturi de siguranta din Cora, suntem multumiti de ele.

2. Protectoare de colturi. Sunt niste colturi de plastic, de diverse modele, care se lipesc pe colturile obiectelor de mobilier, colturile scarilor etc, atenueaza si distribuie mai bine un eventual impact. Cel mai bine este sa le lipesti cand bebe inca nu merge si nu da atentie, sa creada ca sunt dintotdeauna acolo. Altfel le va oserva imediat, va dori sa vada care e treaba cu ele, ce gust au si le va dezlipi repede. Noi am incercat mai multe modele. Cele din IKEA sunt destul de bune la lipici (oricum toate se dezlipesc daca bebe insista). Sunt insa foarte atragatoare (forma de manuta) si nici nu imbraca bine coltul. La mese, de exemplu, trebuie puse doua pe colt, de fiecare parte a mesei. Am mai luat un set din Auchan care erau mai moi. Dar tot asa, trebuie puse cate doua si nici nu s-au lipit prea bine. Cele mai bune mi s-au parut cele de la Chicco care imbraca bine coltul, sunt rotunjite si s-au si lipit bine. Sunt si ceva mai scumpe, dar merita.

3. Protectii la deschiderea usilor si dulapurilor. Se lipesc de obiectele de mobilier si au un sistem de prindere, astfel incat bebe nu poate desface usa. Noi din astea nu am folosit. Am vrut sa il lasam pe el sa invete cum sa deschida usi si sertare fara sa isi prinda degetele. A avut vreo doua incidente, dar acum este expert in asta. Cred insa ca va trebui sa pun la frigider pentru ca a invatat sa il deschida si da atacul la iaurt si la borcane.

4. Protectii la usa. Sunt un fel de agrafe de plastic sau burete care se pun pe usa (pe grosimea ei) si nu o lasa sa se inchida de tot. Noi nu am folosit.

Pe langa astea, ce mai trebuie facut:

1. Copilul trebuie sa invete ca sub nicio forma nu are voie la aragaz, fie ca se gateste sau nu pe el. Iar dupa ce el incepe sa patruleze, nu pune chestii la fiert decat pe ochiurile din spate.

2. Scoate tot ce e periculos din dulapurile de jos. Lasa acolo chestii de plastic sau lemn. Ii va placea sa se joace cu ele si sunt printre primele locuri pe care le va cerceta. De asemenea, pune o protectie la sertarul cu tacamuri.

3. Pune undeva sus tot ce inseamna detergent, balsam, detartrant si alte chestii chimice. Mare atentie la baie, unde copilul va gasi sampon si sapun pe care va dori sa le guste .

4. Schimba locul obiectelor grele, gen fier de calcat, casetofon etc. Va observa ca tu le folosesti si o sa fie foarte interesat.

5. O sa vina momentul cand va dori sa loveasca in televizor, vitrine etc. Doar pentru ca ii place sunetul. Este unul dintre momentele cand trebuie sa fii foarte ferma cand spui NU. Iar lacrimile lui de protest nu trebuie sa te impresioneze sub nicio forma.

6. Mare grija la medicamente. Mai ales cand va fi racit si vei dori sa tii vreo cateva pe noptiera, la indemana.

7. Nu lasa aspiratorul la vedere. Copiii au o placere instinctiva sa il calareasca.

8. Uscatorul de rufe, masa de calcat, scara – orice alte obiecte de care el poate sa traga (si o va face) trebuie supravegheate cand sunt in utilizare si stranse cand sunt libere.

9. Plantele. Copiii sunt curiosi sa le guste. Si le mai place si pamantul. Asa ca ia plantele din zona lui de desfasurare, mai ales plantele otravitoare, cum este Dieffenbachia.

10. Atentie sporita la obiectele de mobilier. Copiilor le place sa calareasca patul, sa se catere pe scaune si pe noptiere. De fapt, cred ca sunt alpinisti prin natura. Si cum nu prea ai ce sa faci cu mobila, trebuie sa fi cu ochii pe el cand exploreaza aceste piese de mobilier.

11. Ia un presulet pentru cada. La un moment dat, bebe va incepe sa faca dus. Este mult mai usor pentru parinti si mai amuzant pentru el. Dar ia-i un presulet antiderapant. Sau foloseste crocsi, cum folosim si noi si totul va fi bine.

12. Ai grija la chei si buzunare. Cred ca fiecare copil are o perioada in care iubeste cheile. Noi suntem exact aici. Este suficient sa auda sunetul, ca le cere. Si mereu imi e teama sa nu si le bage in ochi. Iar cu buzunarele atentie mare, pentru ca de aici pica pe jos, fara sa iti dai seama, monede. Pe care cel mic o sa le bage cu siguranta in gurita.

13. Atentie la ce ai pe masa. Este mai abil decat iti dai seama si nici nu iti vei da seama cand va lua mouse-ul si va trage laptopul jos. Am patit-o noi si i-a luat fix 3 secunde de neatentie din partea mea.

14. Muchiile peretilor. Ei, aici e aici. Mi-a fost foarte frica de muchii, pentru ca nu prea ai ce sa pui acolo. Exista niste profile care se pot lipi pe muchia peretelui, destul de inestetice insa. Noi am aflat cam tarziu de ele. Iar David a avut o placere deosebita pentru aceste muchii

15. Covoare pe jos. Daca esti adepta parchetului/gresiei si nu a covoarelor, e mai bine sa faci o concesie, macar la inceput, pana merge el bine. Si pune-i in picioare sosete antiderapante. Nu din cele cu buline de cauciuc, nu sunt grozave. La Miniblu au niste sosesete cu talpa din silicon care sunt excelente.

Cam astea sunt lucrurile la care ma gandesc acum. Si mult curaj, ca se duce ea si perioada asta … si o sa vina alta, cu siguranta .

Regimul de mancare cand copilul este constipat

Zilele acestea ne-am confruntat si noi cu un episod de constipatie. Nu a fost sever, dar totusi nu a facut doua zile si jumatate ceea ce la un copil de un an si jumatate care face, de regula, de doua ori pe zi, mi se pare cam mult.

Am tot cautat pe net sfaturi, am sunat si doctorita, am tinut cont de preferintele lui alimentare si, pana la urma, am incropit un meniu anti-constipatie. Si a functionat, fara sa mai apelam la medicamente. Nici macar supozitoare cu glicerina nu am folosit.

Iata asadar ce i-am dat eu:

• Dimineata: ou fiert cu branza dietetica. Nu stiu daca oul e indicat sau nu, eu i-am dat pentru ca nu am vrut sa ma abat prea mult de la regimul alimentar obisnuit;
• Gustare: para sau pruna. Simple, combinate sau cu iaurt;
• Pranz: supa de legume cu putina carne de pui (piept de pui, in cantitate mai mica decat in mod obisnuit). In supa am pus asa: pastarnac, patrunjel radacina, dovlecel, mazare, telina;
• Gustare: dovlecel fiert cu branza dietetica
• Cina: spanac cu iaurt
• Suc de morcov crud cu mar, de doua ori pe zi.

In afara de asta, mai bea cca 250 ml de formula. Nan 1+ de care ii dau de obicei, nu a fost nevoie sa apelam la formula fara lactoza.

La noi a functionat foarte bine acest meniu. Il mai tin vreo doua zile ca sa se regleze bine de tot organismul, pe urma diversificam.

Primele analize de sange ale lui David

De cand cu serviciul, nici nu am apucat sa povestesc despre primele analize de sange ale lui David.

A fost groaznic. Cea mai urata experienta de cand am copil. Si ma cutremur la gandul ca trebuie sa i le refac .

Dar sa o iau cu inceputul. Pentru ca el a trecut de ceva timp de un an si pentru ca eu am mostenit, pe linie materna, un sange destul de prost, cum zice mama (cazuri de leucemie, hemofilie plus ca mai toti avem anemie), am zis sa merg cu David sa ii fac primele analize de sange. Sa vedem cum stam.

Asa ca, acum vreo 2 saptamani, intr-o zi de sambata, ne suim in masina cu directia Medlife. Noi suntem o familie fericita cu 3 abonamente platite de angajator, asa ca profitam din plin de ele.

La Medlife era plin de copii veniti cu diverse probleme. Fericire mare pe capul lui David ca avea cu cine sa se joace, ingrijorare maxima pe capul meu pentru ca imi era teama sa nu ia una-alta de la copii.

Vine randul nostru. Intram in cabinet, instant incepe sa urle.

Mai intai, exudatul faringian si nazal. Cosmin (sotul) tine copilul strans, cu o mana ii imobilizeaza capul. Eu tin picioarele. Copilul urla si se zbate. Doctorul baga betele alea mari in gura si in nas.

Cu chiu cu vai linistesc baiatul si incepe iar chinul. Ma asez cu el pe scaun, il tin strans, strans, Cosmin ii tine mana, ca sa nu se miste. Copilul se zbate, urla, isi pierde respiratia aproape, pana cand doctorita ii ia 3 (da, TREI) eprubete de sange.

A fost un chin. Am stat, la propriu, o ora acolo, pe urma, ca sa il linistesc. Iar pentru ca rezultatele au aratat streptococ auriu in nas si glicemia ridicata (o avea legatura cu faptul ca manca 3 banane pe zi?), suntem la tratament si o sa trebuiasca sa ii refacem analizele.

Doctorii mi-au zis ca nu se poate lua sange din deget. Stie cineva vreo metoda prin care sa nu mai trec prin ce am trecut cu el acum doua saptamani?

Dupa 3 saptamani …

Hmm, cred ca se vede ca m-am intors la munca. Pe aici nu am mai dat. Dar mi-am propus sa fiu autodidacta si sa incerc sa aloc macar o ora pe zi, altfel nu o sa am ce jurnal sa ii arat lui David cand va fi mare.

Pentru mamicile care inca au fericirea de a sta acasa cu bebe, sunt mai in masura sa spun, acum, cum a fost influentat David de intoarcerea mea la serviciu:

• Si-a dat peste cap programul. Destul de rau. Inainte reusisem sa il duc la un somn de 3-4 ore pe zi, acum doarme fie o data, fie de doua ori, dupa cum are chef;
• Inainte, ora lui de nani era 21.00. Pentru ca am vrut sa ii scot masa de noapte, l-am dus catre ora 22.30 iar acum adoarme seara fix cand are el chef. Ieri de exemplu, a dormit de la 11.30 la 13.30, pe urma de la 17.00 la 21.30 si pe urma de la 23.30 pana acum. (inca doarme si e 8.50);
• In timpul saptamanii se trezeste mai devreme, ca sa ne prinda pe noi acasa;
• S-a rasfatat. Ziua este cuminte, cu bunica, dar seara, cand ajungem noi, devine marait, rasfatat, nu vrea decat in brate, se enerveaza imediat daca ceva nu ii convine. Cu noi nu mananca decat daca ii punem desene sau Gummi bear;
• Este non stop, cand sunt acasa, calare pe mine. Daca plec de langa el, trebuie sa ii distraga cineva atentia cu altceva. Plange si daca merg la toaleta;
• Timpul de joaca s-a scurtat considerabil. Nu se intampla treaba cu stat pana la ora 18.00 fix si pe urma plecat spre casa. Trebuie sa recunosc insa ca nu stau mereu pentru ca am urgente. Cateodata e de stat peste program, dar de multe ori astept sa primesc unda verde de la sot. Locuind in Popesti si avand o singura masina, cam suntem legati unul de celalalt;
• O mare schimbare este ca nu imi mai spune “mama”. Imi spune “tata”. Explicatia noastra este ca pana acum doar tata venea seara. Noi mereu il asteptam la geam si ne bucuram grozav cand intra in curte, stragand “tata tata”. Acum sta cu mamaie la geam cand intram noi si tot “tata” striga;
• A mai crescut. In fiecare seara mi se pare ca este mai mare. Spune mai multe cuvinte, ii place sa se uite pe carti, a invatat sa deschida usi, ii place sa se dichiseasca si fuge la oglinda ca sa se admire. Toate astea in timp ce eu sunt la serviciu.

Acum ne pregatim intensiv pentru urmatoarea mare schimbare. Peste o luna si un pic mergem la gradinita. Sa vedem cum o s-o primeasca pe asta

 

Gradinita Gifted International

Asta a fost un post tare greu de scris pentru ca efectiv nu am ramas cu informatii coerente in urma vizitarii acestei gradinite.

O lectura a site-ului gradinitei Gifted International o sa va lase si impresionati si nedumeriti. Adica, nu prea o sa va prindeti ce si cum (nu gasesti informatii despre grupe, programa clara, optionale, program, tarife), dar trebuie sa fie ceva misto pentru ca dai pe acolo de tot felul de termeni care suna bine: educatie diferentiata, capacitate de a lucra cu notiuni abstracte si de a face conexiuni, invatare prin experiment, managementul situatiilor critice.

Din ce scrie acolo, pare a fi o gradinita sau un fel de centru pentru educarea copiilor supradotati.

Acum, cum se intampla cu orice mama, David mi se pare ca este un copil frumos, destept si precoce, dar, ca sa o spun pe-a dreapta, nu a dat semne ca ar fi vreun geniu de pe acum. Dar cand auzi de un centru pentru copii supradotati, tot te intereseaza, ar fi minunat ca odrasla ta sa stea numai cu oameni supradotati si sa faca doar chestii destepte.

Asa ca, atunci cand am fost sa vizitez Ursuletul de Plus si am dat cu ochii de gradinita Gifted si am sunat la poarta. De afara, casa parea foarte ok. Ma intampina un domn care nu mi-a inspirat deloc incredere si care ma invita inauntru sa stam de vorba. Intru si primul lucru pe care mi se opresc ochii este o movila de parchet masiv, ridicat, umflat, stricat. Peretii galbeni erau destul de murdari. Lucru normal la un loc plin de copii, dar tocmai se lauda ca e proaspat renovat.

Si acum urmeaza o conversatie pe care chiar vreau sa incerc sa o redau:

- Gradinita este autorizata sau acreditata?, vine prima mea intrebare

- Aaaaa, pai stati ca noi nu functionam asa!

- Dar cum functionati Dvs?

- Pai, sa vedeti, aici se intampla ceva special! Este un altfel de sistem la noi.

- Ce fel de sistem?

- Noi facem educatie complexa, deosebita!

- Adica?

- Adica, nu stiu cum sa va explic asa pe scurt. Aveti timp?

- Toata ziua daca e nevoie.

- Deci, noi avem un altfel de sistem (chiar a repetat ideea asta de vreo 20 de ori). Sa luam un exemplu concret.

- Va rog

- De exemplu, muzica. Va pricepeti.

- Am ambii parinti profesori de muzica, eu am studiat pianul cand eram mai mica deci, da, cat de cat am idee.

- Perfect. Uitati, in fiecare zi asculta Mozart.

- ????? !!!!! ????? (asta eram eu cu ochii cat cepele si fara sa stiu ce sa zic)

- Aaaa … nu inteleg. Ce este special la a asculta Mozart? Adica stiu ca e bine sa ii pui muzica clasica (scuzati cacofonia, dar e una dintre cele acceptate), dar este ceva ce fiecare parinte face acasa, nu vad ce e special.

- Pai da, dar e vorba de cum asculta si cat de des. In fiecare zi, 10 minute asculta Mozart.

Asta a fost prima parte a conversatiei. Nu a reusit sa imi explice de ce este asa speciala gradinita, dar mi-a mai repetat de vreo 20 de ori cat de speciala este. Pe urma intreb:

- Cat de mari sunt grupele si cum sunt repartizati ca varsta?

- Pai vedeti? Exact asta va explicam, ati fost manipulata sa ganditi pe anumite canoane. Aici nu exista varste. Aici copiii cu capacitati asemanatoare invata impreuna indiferent de varsta.

Si acum sa explic acest concept, asa cum l-am vazut in turul gradinitei. Tur facut cu incaltarile din dotare, cu care am intrat peste tot pe unde am vrut. La parter era receptia si locul unde ascultau muzica sau faceau desene, ca era si o tabla pe acolo (adica exact la intrare). La subsol bucataria si sala de mese (nu am vazut nimic deranjant acolo).

La etaj am ochit vreo 3 camere. Una foarte foarte mica care era dormitorul. Erau vreo 14 paturi de plastic, foarte mici si inguste si foarte aproape de podea, lipite unul de celalalt si cu un foarte mic culoar de trecere ca sa ajungi in capatul dormitorului. Efectiv nu putea trece pe acolo mai mult de un copil o data. Arata ca o camara de copii.

Celelalte sali nu mi-au ramas in cap, oricum eram hotarata ca nu e locul pentru geniul meu. Dar stiu ca erau vreo cativa copii, nu prea multi, care alergau dintr-o parte intr-alta fara sa faca ceva anume. Nu am vazut grupe, ci doar copii amestecati.

Si intr-o camera, un copil, mic, cred ca in jur de 2 ani, singur, dand tarcoale unei mese cu colturi, incercand sa ajunga la niste hartii pe care era pus un pahar cu ceva in el. Nimeni in jur care sa aiba grija de el.

Nu am reusit sa identific cele 9 sali de curs cu care se lauda ei in pliantul pe care mi l-au dat. Sau nu mi s-a facut turul asa cum trebuie. Nici spatiul de joaca nu este amenajat, asa cu iarasi se lauda in pliant. Urmeaza sa il amenajeze.

Per ansamblu, am plecat de acolo complet nelamurita. Nu mi-a spus acest domn nimic. Nu stiu ce ii invata, ce cursuri au, ce activitati au, nu am vazut un cabinet medical nu am vazut decat haos si o casa poate renovata, dar cu siguranta neingrijita, cu podele murdare oameni care cred ca sunt mai preocupati sa ia bani decat sa si munceasca pentru ei.

Pret, in caz ca mai intereseaza pe cineva: 870 lei pentru program 8.00 – 18.00.

Si a fost prima saptamana

Gata prima saptamana de munca, dupa aproape un an si jumatate de vacanta. Prima zi a fost surprinzator de usoara. Poate si pentru ca a fost o zi plina. Aceeasi firma, dar nou sef, noi colegi, nou sediu … a fost o zi plina in care nu am avut timp sa ma gandesc prea mult la David.

A doua zi am avut un mic moment de depresie cand am realizat ca iar a aparut stresul de la job. Nu in sens rau. Doar ca acasa eram foarte senina, linistita, impacata. Nu ma stresa nimic, aveam in program doar joaca cu David. La job nu mai e chiar asa. Ai responsabilitati, trebuie sa reintri in ritm, sa ii prinzi pe ceilalti din mers, sa intelegi tot ce se intampla din cateva cuvinte si sa ai idei bune despre lucruri pe care abia acum le afli. Si stand eu sa cantaresc cele doua stari, mi-am zis ca e timpul sa fac o mica depresie, am varsat delicat 2-3 lacrimi dupa care am intrat intr-o discutie prelungita cu propria persoana. (fac asta atunci cand ma simt pierduta)

Ca de obicei, mica discutie cu propria persoana a avut rezultatele scontate. Mi-am lamurit noua viata, obiectivele, prioritatile, am stabilit ce si cum este mai bine astfel incat sa fiu iar senina si fericita si de miercuri a inceput sa imi fie bine.

Sfarsitul saptamnii m-a gasit destul de ancorata in treburile de la serviciu, inca mai am de aflat si de inteles niste lucruri, dar per ansamblu am iar o viata frumoasa, cu job plin de chestii interesante (si noi, care m-au speriat, dar acum ma ambitioneaza) iar serile sunt magice atunci cand intru pe strada si vad la fereastra moaca extaziata a lui David (care, de cand plec, parca a mai crescut si parca ma iubeste si mai tare).

Gata, acum trebuie sa plec la cumparaturi. Revin mai tarziu cu o noua gradinita si cu o raita sa vad ce ati mai facut voi .